19 noiembrie 2010

dare de seamă despre blogurile livreşti (2)

în general, se obişnuieşte ca posturile despre o carte să înceapă cu o mică povestire a conţinutului cărţii, mai ales cu ceea ce i-a plăcut blogărului / blogăriţei. se continuă cu cîteva idei desprinse dinăuntru, apoi o impresie generală de tipul "mi-a plăcut / nu mi-a plăcut". mai apare uneori şi un citat.

ce trebuie apreciat?
1. în primul rand, este de apreciat intenţia blogărului / blogăriţei de a scrie despre cărţi într-un mod personal; nu marketizant, nu „profesionist”, nu venal, ci într-un mod diletant – diletant într-un sens bun al cuvântului, acela de a face lucruri din plăcere pură.

2. în al doilea rând, este de apreciat inocenţa cu care blogărul / blogăriţa se apleacă asupra fiecărei cărţi, fie că e scrisă de murakami sau dan brown; fie că e o carte de povestiri, de versuri sau un roman. ei bine, această inocenţă e imediat remarcată de refractarii la limbajul aspru, livesc şi „profesionist” al criticii literare.

3. în al treilea rând, este de admirat dragostea faţă de carte a blogărului / blogăriţei, dragoste resimţită cu fiecare lectură, dragoste ce - sper eu - poate fi transmisă mai departe.

ce trebuie îmbunătăţit?
1. este nevoie de căutarea unei viziuni pe care autorul cărţii despre care e vorba o propune asupra lumii, apoi o raportare a blogărului / blogăriţei personală faţă de aceasta. 

2. este nevoie de căutarea unei noi perspective asupra cărţii recenzate, de preferat una nouă, perspectivă venită odată cu "grila" culturală a blogărului / blogăriţe. 

3. este nevoie de o idee principală, personală, a blogărului / blogăriţei vizavi de carte - după întrebarea lui noica "care ţi-e ideea?" - idee care poate fi înlocuită cu impresia pe care a produs-o cartea, felul emoţiei.

este adevărat, nici eu nu îndeplinesc întotdeauna toate aceste puncte, însă mi se pare un mod de lectură creativ şi personal, favorabil unui blog - instrument neconvenţional de comunicare.

10 comentarii:

  1. cât de didactic şi pedant eşti dumneata foarte câteodată... :P

    deci vii la gaudeamus :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @pantacruel - am fost si-aseara, si a fost tare bine, putina lume, m-am preumblat in voie...
    am cumparat chiar 2 carti!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. si cam care carti? ca sa stiu si eu, nu de alta :P

    [ca, vorba aia, azi voi cumpara chiar si eu veo doua bucati! ;)]

    RăspundețiȘtergere
  5. @pantacruel - pai un xavier de maistre - calatorie in jurul camerei mele (editura all, o colectie noua - in nuce) si un walter benjamin - jurnal moiscovit, pe care-l vanam demult...

    RăspundețiȘtergere
  6. Am incercat sa urmez anumite sfaturi si tehnici de scriere a unei recenzii, da' mi-am dat seama ca incercand sa ma concentrez la o anumita schema pierdeam din vedere lucrurile care mie mi se pareau important de mentionat.

    Imi plac tare mult ideile pe care le-ai scris si sfaturile date, da' ma tem ca daca nu-mi las degetele sa zburde dupa cum le dicteaza mintea, cuvintele imi vor fi prea rigide si lipsite de sentimentul pe care mi l-a transmis cartea.

    Totusi, o sa incerc.

    RăspundețiȘtergere
  7. eh, te poti concentra la alta schema [daca nu merge bine prima] pana obtii toate lucrurile cel mai important de mentionat.

    my 2 cents.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cea mai importantă mi se pare căutarea unei noi perspective, și mă refer la cărțile clasice, dacă s-o mai ocupa cineva cu așa ceva. De ce să spui aceleași lucruri ca într-un volum de critică literară, doar că ceva mai prost, bineînțeles...

    RăspundețiȘtergere
  9. Gândindu-mă la reţeta propusă de tine, care mi se pare chiar potrivită pentru spaţiul virtual, mi-am dat seama că poate cei care scriu despre cărţi, o fac în felul în care le-ar plăcea să citească despre cărţi. Eu una recunosc, sunt egoistă şi, dacă mie nu-mi place şi nu am răbdare să citesc rezumatul unei cărţi, atunci foarte rar povestesc cartea.

    Şi, cum spunea Tomata, tocmai pentru că pentru mulţi blogul este spaţiul unde-şi scriu impresiile aşa cum le vin în minte, fără a căuta neapărat o structură, urmarea uneia ar duce la rigiditate...

    Poate ar trebui să ne gândim mai mult şi la cei care citesc, nu doar la cum am vrea noi să găsim impresii despre cărţi sau la cum avem stare şi chef să scriem...o să reflectez la asta...

    Mulţam pentru menţionarea printre blogurile livreşti, blogul meu nu este unul dedicat doar cărţilor, ci jumătăţii pline a paharului, în care lectura ocupă un rol important :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt complet de acord ca limbajul ar trebui sa aiba ceva "diletant" in el. Ma scot din minti recenziile scortoase, complicate, din care nici nu-ti dai seama daca omului i-a placut sau nu.

    Si nu mi se pare ca impui neaparat o reteta pentru un text de blog reusit, ci niste lucruri care ar trebui sa ne apara instinctiv.

    Si eu am avut o plasa la Gaudeamus. Am cumparat multe carti :P

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...