dare de seamă despre despre blogurile livreşti (1)

când mi-am început blogul, eram pregătit să mă opun opiniilor teroristei şi ale lui white noise, cu care nu eram de acord şi, neajungându-mi comentariile, m-am hotărât să-mi fac eu blogul meu, deşi habar n-aveam să umblu pe hostinguri (nu c-acuma m-aş pricepe foarte). am primit încurajări din partea celor două, apoi am descoperit altele, prin comentarii sau din link în link - ionuca, dreaming jewel, jen, anda, zum, cinabru, adina, ameer, moonlightblues, în răspăr, fiction addiction, capricornk, raul, liviu, bookblog. scriitorii descopereau  şi ei anonim blogosfera şi blogurile despre cărţi, aflaseră ce înseamnă feedback-urile împătimiţilor de carte fără "ştaif" critic, adică ale adevăraţilor cititori. au trecut ceva ani, unii au încetat să scrie, alţii au scris tot mai rar, unii s-au împărţit în bisericuţe, alţii au cântat prohoduri. mai toţi am rămas cu trecutul, cu anii "tinereţii" blogosferei livreşti - căci între timp unii s-au maturizat, s-au căsătorit, şi-au luat slujbe, au cam lăsat cititul. alţii mai scriu câte ceva, sau doar comentează. eu însumi, m-am mai luat cu filmele, mai cu un concurs, mai cu un interviu,  mai cu un muzeu, mai cu gânduri răzleţe, mai cu câte-o poză, dar întotdeauna înapoi la cărţi.

am descoperit apoi blogosfera livrească franţuzească, pe potriva industriei editoriale de acolo - multă şi bună, adică. am descoperit "cealaltă" blogosferă românească, cea nelivrească, şi nici aici nu stăteau lucrurile prea rău... chiar dacă n-am lăudat, remarcam câte un blog în care apărea coperta unei cărţi (nu vorbesc aici despre saiturile colective). au apărut alte bloguri în loc, le-am trecut bucuros în blogrol, chiar dacă nu le-am mai vizitat regulat - cu speranţa că trebuie să existe bloguri despre cărţi, cu tot twitterul şi facebook-ul.

întărâtat de liviu, care a deschis recent discuţia despre începuturile  blogurilor despre cărţi, am postat un mic sondaj, din care reiese că cititorii de bloguri livreşti consultă în jur de 1 - 8 zilnic, şi pot paria că nici  înainte nu era altfel, aşa că nu lucrurile s-au schimbat ci numele lor.

astfel, există acum micawber, litere pervazive, costi, dan boeriu, di anais, diana, iulian, luiza, maya, rontziki, trifoi - şi chiar dacă scriu bine sau mai puţin bine (ca noi toţi) duc mai departe oglinda online a pasiunii pentru citit. deşi scriitorii s-au plictisit repede de online - unii au mai descoperit între timp facebook-ul -, deşi editurile nici acum, după 4 ani, nu înţeleg ce-i şi cum cu blogosfera asta, ea (şi blogosfera în general) va continua să existe. e de-abia la început, şi poate, după vreo 10 ani sau mai mulţi, ne vom putea face o imagine cât de cât mai clară - ce este ea, ce şi-a propus, ce a reuşit să facă, încotro.

orice lamentare, caracterizare, încheiere mi se par prea timpurii şi superficiale, nimic altceva decât revărsări de nostalgii, emoţii şi pasiuni - ceea ce nu-i rău, într-un mediu ăsta virtual şi rece. şi poate se va găsi în viitor vreun student mai vizionar să facă o cercetare "revoluţionară" şi să preţuiască un aşa efort.