literatură adevărată sau un mutantă?
un mix anormal de literatură poliţistă + roman popular + bestseller?
în ciuda acestor încadrări critice - ce ne mai place să categorisim! - am auzit de la o mulţime de tineri cititori - unii cu lecturi solide! - că e cel mai cool roman pe care l-au citit în viaţa lor.
aşa că am pus din nou mâna şi ochii pe el, pe numele trandafirului, măcar că proaspătul cimitir din praga a intrat de curând în bibliografia snobilor.
ce anume face ca acest roman să entuziasmeze la modul absolut?
să fie erudiţia? să fie intriga poliţistă? să fie citatele-n latină? să fie epoca? să fie filozofia? să fie ironia?
eu zic că toate-odată. iar talentul lui eco - în cazul acestui roman - constă în mixajul perfect.
umberto eco nu e, de fapt, un romancier profund, autentic, ci-i doar un semiolog ce-şi fabrică o strategie bine pusă la punct de fabricat mistere. marin mincu spune că esteticului (de scriitor "adevărat"), eco îi opune sapienţialul (de scriitor "fals"). eu însumi categoriseam undeva acest roman kitsch. nu neg ceea ce-am scris atunci, însă acum, la această nouă lectură, am descoperit un mesaj esenţial al cărţii care ţine de viziune. iar viziunea, după mine, o au doar marii scriitori:
aceea că în mijlocul atâtor raţionamente şi jocuri şi metafore şi enigme - întreg romanul - stă intuiţia, contingentul, întâmplătorul:
ocupându-se de ascunzişuri din care poete ieşi fie binele, fie răul, înţeleptul are dreptul şi datoria să folosească un limbaj obscur, lămurit doar pentru cei deopotrivă cu el (p.94); de a şti dacă metaforele şi jocurile de cuvinte, şi enigmele, care par născocite de poeţi pentru simpla plăcere, nu ne ajută să raţionăm asupra lucrurilor într-un chip nou şi surprinzător (p.87)
iar la final, înţeleptul / gugliermo / eco constată că în univers nu există nici un raţionament (p.489), iar legătura universală care pune lucrurile în ordine (p.208) nu este decât intuiţia omului simplu. cu alte cuvinte, înţelepciunea e păcăleală, romanul însuşi e păcăleală, dreptatea o are doar cititorul, chiar şi cel mai needucat.
o dreptate teribil de plăcută!
iar cele de mai sus nu reprezintă un adevăr, iar dacă este, chipul adevărului trebuie deformat pentru ca noi să nu devenim sclavii propriilor noastre născociri (p.488) - religii, teorii, pasiuni, bloguri, cărţi.
umberto eco, numele trandafirului (il nome della rosa), editura polirom, iaşi, 2004, ed.4, traducere de florin chiriţescu, 513 paginicoperta: autor neprecizat
saitul autorului aici.
Nu știu dacă te gândeai și la mine când ai scris faza cu tinerii, dar din câte știu eu nu m-am gândit niciodată la cartea asta ca la un roman cool. :D Mie personal mi s-a părut un efort ca lumea de lectură, care te încântă pe parcurs și care se încheie foarte bine, meritând astfel efortul. Așa cum văd eu lucrurile, culmea, asta e o carte care nu- încurajează pe oameni să o placă.
RăspundețiȘtergerepentru mine Eco e ca si Fowles, un magician al cuvantului.
RăspundețiȘtergereTocmai il redescopar pe Eco nu prin romanele care l-au facut celebru ( desi am ' Cimitirul din Praga' pe raft), ci prin articolele publicate si adunate/ selctate in 'Pliculetul Minervei ' si ' Minunea Sf. Baudolino'.
@Liviu - si la tine :) dar cine a spus ca efortul nu incurajeaza? doar dupa un efort, satisfactia e pe masura. :)
RăspundețiȘtergere@yuki - din pacate, pendulul si baudolino le-am abandonat. n-am incercat nimic din eseuri. cum sunt?
ai abandonat Pendulul???? that's a no-no. Eco e cool de 30 de ani (de vreo 20 in Romania), nu de la Cimitir. Topul meu personal:
RăspundețiȘtergere1. Numele trandafirului
2. Pendulul lui Foucault
3. Misterioasa flacara...
4. Baudolino
5. Insula din ziua de ieri
Iar "6 plimbari in padurea narativa" este esentiala pt un cititor.
@florin - kill me! :)
RăspundețiȘtergerevoi retine "6 plimbari in padurea narativa"! mersi!
N-as putea alatura cuvantul "cool" langa nicio carte cu o oarecare profunzime, cu atat mai putin m-as hazarda la Numele trandafirului(nici kitsch nu i-as zice, m-ar durea inima de cititor). Ar merge la Dan Brown, dar in niciun caz la Eco.
RăspundețiȘtergerePendulul lui Foucault mi-a placut mult pana la final(poate cel mai dezamagitor final de roman pe care l-am intalnit), Cimitirul din Praga l-am consumat repede si mi-a lasat impresia unei mult mai bine finisate continuari a Pendulului.
Insula din ziua de ieri m-a rapus acum cativa ani, dar in 2011 nu scapa neterminata. Kant si ornitorincul e o lectura prea grea(pentru mine) luata ca intreg, e una dintre cartile pe care imi doresc sa le pot citi la o eventuala batranete si maturitate a intelegerii.
@vlad
RăspundețiȘtergerepai tocmai finalul e cheia de bolta a intregii constructii romanesti (nu-l dezvaluim aici pt ca Dragos nu l-a citit inca); fiecare piesa intra in puzzle, teoriile lui Eco despre "realitatea construita" se concretizeaza: Planul ii devoreaza pe autori.
pendulul este mult mai bun decat numele trandafirului, parerea mea, iar articolele adunate in ' Pliculetul Minervei', Humanitas 2004, si ' Minunea Sfantului Baudolino', Humanitas 2000 sunt ca niste pastilute pline de umor prin care reusesti sa te apropii un pic de omul si nu scriitorul Eco.
RăspundețiȘtergere@florin
RăspundețiȘtergereSa zicem ca n-a fost pe gustul meu, pana nu ne dau oamenii afara din discutie :)
@Vlad - finalul numelui e cheia, "greseala" - hermeneutica, spune patapievici - lui gugliermo: în univers nu există nici un raţionament, iar restul cartii este doar un joc. sa scrii o carte din nevoia de ludic poate fi kitsch.
RăspundețiȘtergeresi va rog sa continuati discutia, nu va sfiiti. :)
@YukiAme - vad ca tu vrei sa ma provoci cu Pendulul. el sade bine in biblioteca si asa va ramane. :)
e pacat de pendul, fac pariu ca nu te prinzi care-i finalul ;0
RăspundețiȘtergerepana una alta in romane eco se joaca.
RăspundețiȘtergeree de incercat si eco (ceva mai) serios: limitele interpretarii, interpretare si suprainterpretare etc.
mai degraba o carte buna!
RăspundețiȘtergeree si un tratat de semiotica pe undeva
Demult tot evit romanul asta, nu stiu de ce. O sa ii dau o sansa curand!
RăspundețiȘtergere@rocs nu are nevoie sa-i dea cineva "sanse", le are deja, din plin.
RăspundețiȘtergereCel mai frumos comentariu literar la Eco, pe care-l știu! Și știu destule.În esență, kitsch superior+viziune=capodoperă.Axios!
RăspundețiȘtergereDinu D. Nica