este al doilea roman pe care-l citesc, după compromisul, despre care am scris aici. comparativ, celălalt mi se pare mult mai bun, măcar că are istorioare mult mai amuzante.
totuşi, această carte are două merite, ce ţin de frumuseţea structurală a textului:
1. cartea este alcătuită din câteva povestiri, pornite din cea dintâi. geamantanul cu care autorul a emigrat în america este subiect al primei povestiri. din el răsar cele câteva obiecte - şosete, ghete, centură, geacă ş.a. - ce vor constitui motiv pentru celelalte povestiri - rememorări de întâmplări din tinereţea sovietică.
2. al doilea merit este ştiinţa fragmentului. fiecare întâmplare are în el fie o anecdotă, fie o replică burlescă, iar dovlatov ştie perfect când să se oprească, pentru a lăsa efectul să se difuzeze în mintea cititorului. cred că este un talent, pe care nu l-am mai întâlnit decât, poate, la cehov sau la harms (tot ruşi, din păcate).
ei bine, în afara celor două elemente menţionate, nu am găsit nimic care să-mi placă din acest volumaş. ca atare, experienţa mea cu dovlatov se va opri aici.
serghei dovlatov, geamantanul (Чемодан), editura humanitas, bucureşti, 2011, traducere de margareta şipoş, 133 de pagini broşate
coperta (urâtă) de angela rotaru
cartea poate fi cumpărată de pe aici.
Sfanta tinerete bolsevica.
RăspundețiȘtergereMr.Hyde
De ce folositi cuvintele "tot rusi, din pacate" cand spuneti ca talentul lui Dovlatov la care va referiti l-ati intalnit la Cehov sau Harms? Ar fi fost "mai bine" daca il intalneam la scriitori din Cote d'Ivoire, Elvetia sau Mongolia? :)
RăspundețiȘtergere@Micawber - din pacate, pentru ca "ar trebui" sa enumar mai multi scriitori, de pe toate meridianele.
RăspundețiȘtergere