înainte de a posta câteva chestii despre particulele elementare, pe care le-am terminat taman înaintea întâlnirii în carne și oase de sâmbătă cu mizantropul francez, mărturisesc cu ce-am rămas din cele vreo două ore de ascultare (pentru că de-asta m-am și dus la bookfest).
- dacă proza e un gen minor pentru că scapă timpului (proust), poezia e unul major, pentru că-i rezistă (baudelaire).
- romanele lui au și ele clipe de fericire, dar scurte, ca nefericirile și ca viața.
- personajele sale au viața lor, pe care scriitorul însuși le ține în viață după voia sa, după scopul pe care trebuie să-l joace în operă.
- e interesant să mori în propria operă.
- la un roman, îmi vine o idee, apoi el decurge firesc.
despre alte amănunte organizatorice, nu pot povesti mai bine decât a făcut-o voroncas aici.
ba e chiar tres agreable sa mori in propria carte! :)
RăspundețiȘtergereplus faptul ca e mai degraba un pesimist moderat.
in fond, hbq s-a aratat asa cum ni l-am fi imaginat, asa cum, daca vrei, ne imaginam ca arata artistul, intr-o conditie pura. mie mi-a placut enorm asta. o onestitate autentica si discreta, cum n-am mai vazut.
voroncas, ma surprinde cat de indulgenta esti cu Hbq, tu care esti atat de caustica cu toti si (mai ales) cu toate. Mie Hbq nu mi se pare nici pe departe "asa cum [...] ne imaginam ca arata artistul, intr-o conditie pura": in primul rand, e prea putin artist, e mai mult ganditor decat artist.
RăspundețiȘtergereAm inceput sa scriu mai multe, apropo de "clipele de fericire" din romanele sale, dar pana la urma le-am scris la mine pe blog, ca PS la ultima postare despre Platforma lui Hbq.
da, pentru hbq am lasat de la mine. ca-n rest n-am nici o limita.
RăspundețiȘtergereartistul il exclude pe "ganditor"?
Nu, sigur ca nu. Doar ca Houellebecq mi se pare cu mult mai bun ca ganditor decat ca artist (scriitor, creator de personaje, povesti, stil etc.)
RăspundețiȘtergere