mor revistele literare? dar nici nu le-auzeam că respiră.
am citit amuzat cum câțiva scriitori români au inițiat o petiție către victor ponta prin care cer subvenții pentru revistele literare ale uniunii scriitorilor care, nefiind vreodată susținute de principii de performanță culturală, pe o piață aproape inexistentă, nu mai au bani de salarii și tipografie.
din câte știu eu, în capitalism, orice organizație privată caută sponsorizări și mecenate care să le susțină. și se luptă, prin calitatea materialelor, să demonstreze că le merită. or, în cazul de față, revistele sunt beneficiarele vechiului sistemului comunist și neo-comunist, adică sunt susținute din banii impozitelor noastre.
din punct de vedere al acestui mod de lucru, mulți scriitori nu sunt diferiți de politicieni. nu fac nimic să scoată literatura română (și revistele fac parte din ea) din anonimat, nu fac nimic să iasă în evidență prin produse de valoare, comparabile măcar cu cele europene. doar stau în posturile lor calde de redactori și cronicari și așteaptă următorul salariu de la buget. exact ca în orice instituție publică - indiferent ce faci, salariul vine oricum, dacă te susține cine trebuie.
ei bine, domnilor, surpriză! de treizeci de ani încoace, tovarășul iliescu & co. ne-a propus capitalism pe pâine și în capitalism există competiție și valoare, nu cerșeală de la stat, fără nimic în schimb. mai întâi scrieți bine, treceți pe online dacă nu sunt bani de print, și oamenii vor ajunge oricum la voi. promovați-vă prin calitate, nu prin orgolii și partipriuri. propuneți proiecte pentru fonduri europene și nu vă mai milogiți atâta. învățați voi înșivă, și nu-i mai învățați pe alții. desființați-vă revistele dacă nu mai sunt bune și înființați-le din nou, când veți ști cum se fac lucrurile.
în calitate de contribuabil, aș subscrie la zeci de petiții să nu mai susțin din munca mea scriitori ce scriu, de exemplu, despre fuego sau gigi becali. să susțin critici literari gen horia gârbea (care oricum și-a găsit post la icr) sau dan cristea. dacă li se pare că timpul le-a luat-o înainte, să iasă frumușel la pensie, oricum usereul nu-i va lăsa să moară de foame.
punct ochit, punct lovit
RăspundețiȘtergerecu singura observație că în orice țară normală actul de cultură e susținut de stat - că vorbim despre Literaturhaus-uri sau de diferite "Maison de la... (poesie, prose)", nu mai vorbesc de Olanda, unde există bugete impresionante pentru premii și centre care mențin vie literatura (din punct de vedere hai să-i spunem "logistic", instituțional). în general autoritățile locale (dar asta are de-a face, până la urmă, cu programele naționale de susținere a culturii), nu privesc în țările civilizate cu dispreț - și cred că așa e normal să fie - actul cultural, fie că vorbim despre teatru sau muzică, fie că vorbim de cultura scrisă, de literatură (nici teatrele n-ar mai trebuie susținute din "banii contribuabilului", și filarmonicile ar trebui să-și găsească sponsori privați sau să emigreze?). cam astea sunt limitele unei priviri nenuanțat "capitaliste" față de cultură. pentru a antrena unele energii (ca să nu zic, Doamne ferește, sinergii), ea mai trebuie și susținută inteligent de un stat care are conștiința necesității unei atare susțineri. or, la noi, nu e cazul
total acord.
ȘtergerePentru Claudiu Komartin. Mă bucur că gândiți astfel. Orice societate normală își ocrotește artiștii. Până și în satul în care mergeam, pe vremuri, în vacanțe la bunica din partea mamei,un cântăreț la vioară din partea locului, foarte iubit de săteni pentru că îi fermeca la sărbători cu muzica lui, era scutit spontan de munca la câmp, ca să nu-și distrugă degetele. Se ofereau mereu voluntari ca să-i lucreze pământul.
RăspundețiȘtergerePentru Dragoș Butuzea. USR este o societate privată, nu trăiește - cum credeți dv. preluând mecanic idei de la alții - din banii contribuabilor. În momentul de față se află într-un moment de criză și cere ajutorul statului, ca orice societate privată (cum au făcut de cexemplu băncile în SUA)
aţi spus bine: cântăreţul îi FERMECA pe săteni, ceea ce nu se întâmplă cu revistele noastre.
Ștergeredin câte ştiu, timbrul literar e prevăzut de lege, deci obligatoriu. ce fel de privat mai e ăsta? eu nu neg dreptul revistelor să ceară ajutor, e o ţară liberă :) ci nu vreau să hrănesc gurile - încă - a unor oameni ce nu livrează calitate la standard occidental. am dat sus două exemple de livrare critică îndoilenică.
să nu-l uităm, domnule Alex Ștefănescu, pe Cacofonix.
ȘtergereSper sa va dati seama candva ca ati sustinut o pozitie radicala, nerezonabila... Revistele literare romanesti trebuie sa supravietuiasca.
RăspundețiȘtergereCelor care va citesc articolul le recomand sa rasfoiasca ultimele 3-4 numere ale revistelor pe care le condamnati ca cersesc (de la "Viata Romaneasca" la "Apostrof"); pot fi accesate gratuit. Dupa ce vor rasfoi cele doua-trei mii de pagini poate vor avea o alta parere.
Bine ca s-au gasit alex stefanescu si komartin, doua n-as spune absolute nulitati, dar enfin, sa apere cultura de stat.
RăspundețiȘtergereVorbim de critici ca nu l-au deschis nici pe Barthes ca sa nu mai spun de pragmatica sau stiinte cognitive, de poeti care traduc suedeza prin engleza pe banii ICR. De ce ar trebui Dragos si altii sa le plateasca sinecurile cand asa ceva nu se intampla in nicio tara moderna, nici macar in Franta unde exista un venit minim pentru toti artistii dar e altceva, iar in america cu atat mai putin.
Revistele literare ar trebui sa fie exclusiv finantate de universitati sau de asociatii private ca asta e practica normala. Dar nu-i poti lua de la ciolanul lor amarat ca iese revolutia papioanelor.
@anonim - dacă sunt de acord cu unele idei ale dvs., nu sunt de acord cu jignirile adresate altor comentatori de aici.
Ștergereau zic că dacă l-au citit de barthes sau prgmatica, nu le-a folosit sau cel puţin aşa pare.
și care universități sau asociații private finanțează reviste, cercuri literare sau premii valoroase în România, mă deșteptule? crezi că dacă arunci cu un nume pe un blog, asta te face mai mult decât un anonim laș și stupid care se bagă în seamă să nu tacă?
ȘtergereNu stiu daca sunt putine sau multe, dar recent am observat ca in locurile in care se vand astfel de reviste, acestea sunt asezate in zone slaB vizibile.
RăspundețiȘtergereSe cer bani in plus pentru expunerea in vitrina. Sunt si retele de distributie care refuza sa le preia, profitul fiind mult prea mic.
RăspundețiȘtergerevă dau un exemplu punctual, ca să nu mai vorbim din burtă. ci din experiență și zbateri. de trei ani conduc o revistă, "Poesis internațional", susținută de un singur om, care face într-o țară în care mecenatul e o poveste de adormit copiii un gest nu știu dacă singular, dar în orice caz rarissim (D. Păcuraru). această revistă trimestrială a continuat să publice autori din 10-12 literaturi contemporane în fiecare număr, precum și scriitori români mai vechi sau mai noi. revista se găsea până acum o jumătate de an într-un mare lanț de distribuție. de când managementul a fost schimbat, ni se cer 1600 de euro pentru expunerea fiecărui nou număr al revistei. pentru punerea ei în galantar. asta înseamnă, la un calcul rapid, peste 6000 de euro pe an. dacă mai pun la socoteală și costurile de expediere, ne ducem către 7000 de euro. din vânzările revistei se obțineau (avansez o cifră cu totul aproximativă, dedusă de mine din numărul de exemplare care se duceau către lanțul de distribuție în raport cu cele care se întorceau) mai puțin de 3000 de euro pe an. pe care oricum nu i-am văzut până în ziua de azi (din ceea ce spune departamentul de vânzări de la Satu Mare). capitalism, nu-i așa? cineva bagă câteva zeci de mii de euro anual într-un proiect ca acesta și nimic din această investiție nu se întoarce de nicăieri (librăriile plătesc după ani și ani în România de azi)... am încercat colaborări cu toate instituțiile străine (internaționale sau reprezentate în Ro) care puteau susține revista. nu am reușit aproape nimic (dacă nu pun la socoteală câteva sute de euro o dată la un an - un an și jumătate). nu ne-am încurcat cu USR sau cu ICR, știam bine ce înseamnă asta. instituțiile județene țin reviste cu redacții de 20 de oameni, nepoți și netoate ale câte unui "uns", culturnic local. reviste care nu există, scoase în 50-100 de exemplare pentru care din banii publici (primării, consilii județene) se plătesc zeci de mii de euro pe an. nici o vizibilitate, nimic sau aproape nimic măcar LIZIBIL în paginile acelor publicații... cum vi se pare capitalismul românesc "sălbatic" și original? cum poate crede cineva cu capul pe umeri că se poate supraviețui astfel?
RăspundețiȘtergereMotivul pentru care nu semnez aici este ca sunt profesor la york university si nu vreau sa ma injur pe blog cu absolventi de liceu, cred ca e si cazul dvs, d-le komartin.
RăspundețiȘtergereInca o datâ, Romania e singura tara pe care o cunosc (am predat si in Franta) unde bugetul e capusat sistematic si legal de pretinsi artisti, critici si mediatori.
Doi, eu chiar fac parte din redactia unei reviste finantata de universitate, cu comité de lectura si IF care nu costa decat vreo 1500-2000 de dolari anual cu tot cu piscoturi. Bineinteles ca nu aparem pe hartie ca suntem in 2013. Asa ca sunteti penibil cand pretindeti 7000 mii de euro pentru o revista de poezie fara nicio vizibilitate sau relevanta academica.
Tot nu inteleg de ce Dragos si altii trebuie sa va plateasca dvs sau lui Alex Stefanescu salarii pt ca scrieti ceva poezii cronici.
Eu de ex. mai public literatura, dar traiesc din salariul meu de universitar, nu pretind siencuri de la contribuabilul canadian. Dar asta e, in Romania ICR plateste burse nu doar pentru poezele depasite dar si pentru "traduceri" din suédeza prin engleza, nu-i asa d-le Komartin?
Dragă anonim, trăiești din păcate într-o realitate paralelă și, în plus, mi-e greu să dialoghez cu tine fiindcă mi-e clar că nu ai înțeles ce am scris eu pe aici. profesor la york university, impresionant... cred că nu s-a înțeles că nu ceream nici un ban de la stat, subliniam situația din România neacademică. personal nu mă interesează absolut deloc lumea academică. îmi repugnă. atât cât am avut de-a face cu ea, mi-a fost de ajuns. am văzut atâția oameni bătuți în cap, iar dumneavoastră nu faceți, din păcate, excepție. atunci când faci observații pe care nu te poți baza, mai bine taci din gură. fiindcă dacă ați fi avut decența să deschideți vreo carte de-a mea, și nu să vorbiți din auzite sau dintr-un textuleț citit cine știe pe unde, ați fi văzut care e valoarea poeziei mele.
RăspundețiȘtergereiar dacă ați fi citit rezultatele, adunate de mine în "Colonia poetică", una dintre cele mai importante antologii de poezie străină în românește apărute la noi în ultimii ani, ați fi înțeles cât de mult a contat și ce efecte interesante a avut întâlnirea poeților români de azi cu o poezie cu totul diferită, venind la capătul unei tradiții culturale complet distincte. cam ăsta a fost rezultatul proiectului cu traducerile din suedeză prin engleză pe care l-ați menționat. probabil nu știți că unele dintre cele mai importante traduceri de poezie au fost făcute, la noi și peste tot, și cu ajutorul altor limbi, și la capătul a numeroase discuții lămuritoare cu autorii. așa traduc poeții poezia, cu rezultate de multe ori imbatabile (să-i invoc aici pe Baconsky, Caraion sau Doinaș ar fi superfluu). dar discuția asta nu prea are rost. discut cu un ignorant academic tipic, cu ifose și păreri și fără nici un merit în ordine strict culturală. pe când eu fac o revistă și am construit o editură de poezie contemporană, organizez un club de lectură vizibil și util și traduc oricât pot din poezia altora, dumneavoastră vă dați cu părerea, resentimentar și de rea-credință, la adăpostul anonimatului.
salutări la york.