nu am înțeles de ce atâta agitație cu salonul de carte de la paris. evident că fiecare dintre miile de scriitori de pe la noi și-ar dori să-mpuște o traducere într-o engleză, franceză sau germană pe banii statului. sau măcar o călătorie moca. ceea ce să recunoaștem, nu se întâmpla nici pe vremea lui patapievici.
*
pe vremea lui h.-r. patapievici şi a echipei sale, îți lansai cartea în aleea alexandru doar dacă erai gabriel liiceanu. altfel te loveai de lipsa răspunsurilor la mailurile oficiale.
*
mă îndoiesc că dacă scoteai o carte la editura dacia din cluj, de pildă, încăpeai pe rafturile lui liiceanu, pleșu și patapievici de la standurile românești ale târgurilor de carte organizate cu icr.
*
nu mai pot perimații de marga sau gârbea de indignările din online sau de refuzurile din offline ale lui djuvara etc. atâta timp cât antonescu și ponta sunt la putere, intelectualii contra, ciocu' mic. intelectualii, pare-se, se fac că nu au aflat că tot ce e stat, e politic (în sensul rău).
*
a scrie istorii ale filozofiei sau piese de teatru fără spectatori nu înseamnă că automat te pricepi să conduci instituții. unde e minte multă, e și prostie (vezi comunicatele de presă icr).
*
a devenit o adevărată modă să fii contra lui marga (că parcă a fi greu să fii contra unui om prost).
*
h.-r. patapievici şi echipa sa a dovedit o reușită a managementului cultural în românia, dar care a necesitat câțiva ani buni și o libertate garantată la nivel "despotic". ceea ce-i nedumerește puțin pe stângiștii ca rogozanu, de pildă. e ceva dincolo de principiile stângii ca o instituție a statului să funcționeze după criterii capitaliste, și cu un conservator cu simpatii liberale în frunte.
*
orice apropiere (chiar și instituțională) față de actualul icr e socotită by default un hiper-compromis, o grețoasă încălcare a valorilor. e ca și cum nu vrei să ai de-a face cu parlamentul european, pentru că sunt eba, becali și vadim tudor acolo.
are vreo relevanta faptul si ceilalati faceau la fel ? hai sa ne gandim un pic la un parlament european cu vadim presedinte.
RăspundețiȘtergereare relevanţă, în măsura în care se compară tot timpul icr-ul de acum cu icr-ul vechi, până la idealizarea celui din urmă.
Ștergerevadim preşedinte? nu se va întâmpla. din fericire.
la icr s-a intamplat.
RăspundețiȘtergerenu stiu daca-i bine sa te asociezi cu institutii care produc asa ceva: " Filip Florian bate câmpii, refuzând vizibil să se informeze asupra a ceea ce ia în discuţie. Nu ne-a întâlnit vreodată. Sub pretenția goală a omului de litere el probează incultura. Până şi simplul bun simţ ar trebui să-l oblige pe un om să se informeze minimal dacă vrea să trateze o problemă. Se vede bine că nu este cazul unor personaje vizibil de carton cum este Filip Florian [...] Conchidem observând că vehemenţa nu dispensează de obligaţia argumentelor. Filip Florian, cu nivelul lui jalnic de cultură, este doar vehement." -
cum spuneam mai sus, nu-i greu să fii contra unui om prost (marga & co., în speţă).
RăspundețiȘtergereExcelent text, totusi fara ICR scriitorii sau ce sunt n-ar exista - asa ca vor face toate compromisurile posibile, nicio grija. Cei care se revolta etic si politic pe FB sunt, pe de alta parte, mai toti candidati la burse, ramane o afacere transpartinica.
RăspundețiȘtergereSolutia ar fi sa se desfiinteze ICR, dar sa le dea statul ceva pe langa indemnizatiile USR. In felul asta cel putin n-am mai spinsoriza editurile straine, ca asta e adevaratul scandal: din Franta pana in Azerbadjan statul roman finanteaza edituri private ca pe vremea lui Zaharia Stancu. Tot cu efect zero, la Paris cand spuneam ceva depre un scriitor roman toti credeau ca e inceputul unui banc.
Nu mai zic nimic de nulitatile finantate si de HRP si de Marga, ca iar se simt lezati poetii cu liceul la baza.
Poate-ţi dau o karată! (Andrei Marga)
RăspundețiȘtergere