12 noiembrie 2013

despre țațele culturale, cu witold gombrowicz


Amintirile! Este un blestem al umanității faptul că existența noastră pe acest tărâm nu suportă nici o ierarhie concretă și durabilă, ci totul decurge necontenit, se revarsă, se mișcă și fiecare trebuie să fie perceput și apreciat de fiecare, iar opinia celor obscuri, mărginiți și tâmpiți, opinia lor despre noi nu este mai puțin importantă decât opinia celor ageri, luminați și subtili, fiindcă omul este profund dependent de imaginea lui creată în sufletul altui om, chiar dacă acest suflet ar fi al unui cretin. Resping categoric punctul de vedere al colegilor mei de condei, care adoptă o atitudine aristocrată, superioară față de opinia tâmpiților, afirmând că odi profanum vulgus. Ce mod ieftin și simplist de a fugi de realitate, de a se refugia în megalomanie! Eu susțin că, dimpotrivă, cu cât opinia cuiva este mai mărginită, mai tâmpită, cu atât ea este mai importantă, mai arzătoare, exact ca o gheată strâmtă care se face simțită mai dureros decât una bine croită


Ah, judecata omenească, abisul judecăților și părerilor despre intelectul tău, despre inima ta, despre caracterul tău și despre toate amănuntele organizării tale - toate se deschid în fața îndrăznețului care și-a înveșmântat gândurile în tipar și le-a dat drumul în lume, pe hârtie, ah, hârtia, hârtia, tiparul, tiparul! Și nu mă refer aici la cele cordiale, la cele mai agreabile judecăți ale mătușilor noastre, nu, mai degrabă aș viza judecățile altor mătuși, ale țațelor din cultură, ale sferto-autoarelor și semi-criticelor pripășite, care-și răspândesc judecățile prin publicații. 

Căci asupra culturii universale s-a abătut un stol de muieruști pripășite, oploșite pe lângă literatură, nespus de pricepute în domeniul valorilor spirituale și de orientare în estetică, de cele mai multe roi deținătoare ale unor concepții și cugetări proprii, după care Oscar Wilde e depășit, iar Bernard Shaw este maistru al paradoxului. Ah, ele știu că trebuie să fie independente, hotărâte  și profunde, așa că de obicei sunt independente, profunde și hotărâte fără exagerare și pline de blândețe și de țață. Țață, țață, țață! Ah, cine n-a fost niciodată pe masa de lucru a unei țațe culturale și nu a fost prelucrat muțește, făr nici un geamăt de mentalitatea lor care trivializează totul și ia vieții orice urmă de viață, cine nu a citi în ziar părerea unei țațe despre el, acela nu știe ce însemnă banalitatea, nu știe ce banalitate zace într-o țață. 

Apoi să luăm opiniile moșierilor și moșiereselor, ale domnișoarelor de pension, opiniile meschine ale funcționarilor mărunți, precum și opiniile birocratice ale funcționarilor superiori, opiniile avocaților, opiniile extravagante ale elevilor, opiniile vanitoase ale bătrânilor, ori opiniile publiciștilor, opiniile militanților socialei și ale soțiilor de medici, în sfârșit, opiniilor copiilor care ascultă opiniile părinților, opiniilor slujnicelor mai tinere și ale bucătăreselor, opiniile verișoarelor, opiniile liceenelor - torente de opinii și fiecare face din tine un alt om și te imaginează în sufletul lui. De parcă te-ai fi născut în o mie de suflete neîncăpătoare! 

(witold gombrowicz, ferdydurke, editura univers, bucurești, 1996, traducere de ion petrică, pp.8-10)

Un comentariu:

  1. Pai... pana la urma, nu astia formeaza publicul cititor ?! Astea sunt opiniile lor, ce sa le faci ?...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...