pe andrei trifănescu l-am cunoscut pe facebook, de pe mai multe grupuri de literatură. era bine înfipt cu opinii asupra literaturii sefe şi fantasy. am rămas uimit că are 18 ani şi uau! deja o carte ce stă să apară.
iar, la bookfest, s-a mai nimerit să particip şi la lansare. e vorba despre specimenul - primul volum dintr-o trilogie! - , volum început de fapt la 16 ani, cum am avut să aflu de la editori. (eu nu mi-aduc aminte ce făceam la 16 ani)
başca: romanul este tipărit foarte frumos, e o plăcere la citit - format de buzunar, pagini gălbui reciclate, uşor rugoase, viniete la antetul paginii, caractere vintage în interior.
aşa încât dă-i bătaie, dragoşe, să vezi ce scrie tineretul! şi nu regret nici o clipă c-am făcut-o!
cine e „specimenul“?
1. mai întâi, e un roman de aventuri, în genul fantasy. cred că toată lumea care cine începe romanul va găsi similitudini cu jocurile foamei (pe care eu nu l-am citit, ci doar am văzut filmele). unii ar putea spune că e, de fapt, o rescriere în cheie proprie a romanului suzannei collins. dar eu nu vreau să amintesc de jocurile foamei, căci aş strica savoarea unei lecturi virgine - un roman trebuie citit pentru ceea ce este.
2. fără să spolăruiesc prea mult, este vorba despre nişte persoane, numite „specimene“, posesoare ale câte unui număr, care se trezesc pe o insulă, unde trebuie să urmeze un scenariu stabilit de nişte voci necunoscute. cu alte cuvinte, oamenii ăştia sunt pioni în decorul unui joc jucat de alţii. iar singura lor „libertate“ este aceea a capacităţii lor să treacă probele jocului.
3. povestite la persoana întâi, aventurile „specimenelor“ sunt redate realist, cu amănunte ale cadrului de desfăşurare - marea, plaja, pădurea, animalele -, cu multă dinamică - majoritatea propoziţiilor încep cu verbul. iar găselniţa autorului - aceea că specimenele / pionii umani nu ştiu cine sunt sau ce au fost - te face să mergi înainte şi să afli care e, de fapt, şpilul, ce-i cu „specimenele“ astea, de unde sunt şi unde se duc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu