„cina“ de herman koch

14 decembrie 2015

„cina“ de herman koch

herman koch

cina

(het diner)

editura polirom, iași, 2015

traducere de gh. nicolaescu

297 pagini broșate

coperta de carmen parii

o cină cât o viață sau olandezo psycho

- Nu știu. Uneori îmi trec prin cap niște lucruri... Și-atunci nu știu dacă e permis să te gândești la asemenea lucruri. (p.257)

talentul scriitorul olandez este că sub pretextul unei cine de câteva ore, reușește ca pe 300 de pagini să zgârie viața luxoasă și glamoroasă a civilizației vest-europene.

două cupluri iau cina într-un restaurant de lux, gen dorsia. aici, dincolo de felurile hisminplistice de mâncare, tensiuni psihologice zbârnâie în capul tuturor. mai ales în capul povestitorului, paul lohman, care-și scotocește viața aparent fericită, dar care ascunde o carieră ratată, depresie, dar mai ales un fiu minor criminal.

ce faci dacă afli că fi-tu a comis o crimă? dacă ești student la filozofie, ai zice că trebuie să-l trimiți undeva să ispășească. dar dacă ești părinte, îl acoperi și-l ții acasă.

„geniul“ cărții constă în aparenta „normalitate“ a discursului, „firescul“ temelor. dar, dacă te gândești cu atenție, totul este de fapt cu curu-n sus: căsnicia e bazată pe o complicitate născută din comoditatea vieții în doi, crimele se ascund, nevinovații sunt nevinovați și cei vinovați, inocenți; vechile sentimente umane sunt spălate de răceala rațiunii, și de înghețul sentimentelor.

și culmea e că, parcurgând cartea, ești tentat să fii de acord cu „normalitatea“ acestei anormalități, ca-ntr-un articol de ziar (căci autorul scrie rece, „obiectiv“). dar dacă te gândești bine și-ți exciți un pic conștiința, descoperi monstruozitatea „civilizației“.

coperta ediției originale (2009)

cina nu este de fapt o cină, ci un spectacol al dezaxării umane. și excelentă metaforă a lui heman koch acesta.

ps. bucuros că se traduc literaturi „necunoscute“, cum e cea olandeză. e meritul și a lui gheorghe nicolaescu, unul din cei mai prolifici tălmăcitori din olandeză/neerlandeză.