eu când vreau să fluier, fluierun scenariu excelent: într-o puşcărie din românia, silviu, un pârnăiaş adolescent urmează să fie eliberat. nu ne interesează motivul condamnării, ci faptul că mă-sa, curvă de italia, vrea să-ia pe fra-su mai mic cu ea. din pârnaie, silviu nu poate face nimic s-o reţină.
sau poate?
într-o viaţă de căcat, să fii erou pentru juma' de oră, s-o convingi pe mă-ta să-l lase pe frac-tu, să fii tătic pentru ceilalţi colegi, apoi să bei o cafea c-o fată cu buze frumoase, chiar dacă n-o fuţi până-i iese sângele pe nas, ba chiar eşti gata-gata să-i verşi beregata cu ciobu' - e ceva!
să plăteşti câteva zeci de minute de libertate cu mulţi şi viitori ani de pârnaie nu e corect, dar e minunat şi tinereşte!
cadre uşor mişcate ca de documentar (care mie nu ştiu de ce mi-a amintit de sokurov), scene fetiş pentru cinemaul românesc (masa de restaurant), jocul fain al tânărului george piştereanu, al lui mihai constantin, chiar al ţiganilor pârnăiaşi "neorealişti" - totul merită un bravo! chiar dacă nu lua ursul de argint şi nu umplea aseară sala studio, tot era un film minunat! (evident, sunt şi scăpări, jocul neverosimil al clarei vodă, mâinile-n sân ale poliţiştilor când trebuia să intervină, câteva replici fuşerite).
aşadar, bravo, florin şerban!
Nu am văzut filmul, dar l-am cunoscut pe Florin Șerban ieri ca invitat al catedrei de filosofie la UBB Cluj. Ne-a explicat mai multe despre film, despre realizrea lui, despre ideea care a stat în spatele lui și despre cât l-a ajutat facultatea de filosofie în ceea ce face în prezent (el e absolvent al acestei facultăți). Ideea e că acum vreau să văd filmul mai mult ca oricând, iar apoi evident că mă voi exprima liber pe blog :D
RăspundețiȘtergereApropo, la recomandarea ta, am văzut până la urmă Mar adentro... și am tras o tură sănătoasă de plâns.
nu sti cat ma bucur!
RăspundețiȘtergereplansu-i sanatos, pacat ca noi, barbatii, nu plangem mai des!