27 decembrie 2010

o biată femeie

principesa de montpensier este o nuvelă de nici 30 de pagini, o operă de ficţiune a scriitoarei de secol 17, doamna marie-madeleine de lafayette, contemporană cu pascal şi bună prietenă cu la rochefoucauld. francezii au ştiut s-o ecranizeze anul ăsta de-a ajuns şi la cannes.

aş începe cu morala de la sfârşit a micii nuvele, aceea că principesa de montpensier, una dintre cele mai frumoase principese de pe pământ, ar fi fost fără îndoială şi cea mai fericită, dacă virtutea şi prudenţa i-ar fi călăuzit toate faptele. (p.67)

dar până la urmă ce a făcut?
a fost iubită de 4 bărbaţi deodată: tânărul prinţ de montpensier, mai vârstnicul prieten al acestuia, contele de chabanes, ducele de guise şi viitorul rege, ducele de anjou. toate acestea, într-o epocă sălbatică, a războaielor religioase.

împăcată cu hotărârea părinţilor de a se mărita cu tânărul prinţ, principesa îşi uită repede prima dragoste copilărească şi întâmpină cu linişte şi răceală efuziunile unul al treilea pretendent. vederea însă întâmplătoare a fostului iubit o surprinde şi-i dă o tulburare ce o face să roşească şi să apară în ochii celorlalţi de o frumuseţe nepământeană. caută să se înfrâneze şi să rămână mândră, dar declaraţiile acestuia o uimesc şi o tulbură iar. iar miile de dovezi ale dragostei o fac să simtă în adâncul inimii ceva din ceea ce fusese odinioară. o trădare o face să se simtă jignită şi aproape mâhnită că se putuse înşela singură, însă o confirmare a dragostei iubitului îi provoacă o încurcătură între dragoste şi datoria de soaţă. sacrificiul social al iubitului, adică puterea pe care o vedea că o are asupra lui o face să cedeze.

îngenunchierea la picioarele ei şi declaraţiile înfocate au o singură urmare: îi îngădui iubitului s-o iubească şi-i dădu voie să creadă că iubirea lui nu o va lăsa indiferentă. de-acum, nu va şti de nimic altceva decât de dragostea ei. lucrurile se vor precipita repede iar finalul e unul singur, principesa va muri din pasiune, căci unii bărbaţii sunt uşuratici iar unele femei, frivole.



m-a încântat măiestria cu care scriitoarea a surprins treptele psihologice ale unei femei nefericite împărţită de 4 bărbaţi. era greu şi cu unul singur, când femeile se plictiseau şi, fără prea multă educaţie sentimentală, trebuiau să facă faţă unei vieţi dure. acuma, femeile au carieră, drepturi, educaţie, dar cu cât sunt mai fericite decât principesa de montpensier? e-adevărat, n-am întâlnit pe vreo tânără astăzi să moară de inimă rea.

o altă impresie la mădălina.

doamna de lafayette, principesa de montpensier (la princesse de montpensier), în principesa de montpensier. zaïde. principesa de clèves. istoria henriettei de anglia. contesa de tende, editura univers, bucureşti, 1984, traducere de dolores toma, 27 de pagini
coperta de val munteanu

desenul din mijloc este coperta ediţiei de buzunar apărute cu prilejul ecranizării romanului - saitul filmului aici, cu multe "resurse pedagogice vizavi de roman".

9 comentarii:

  1. Cred însă că nu ai întâlnit nici tineri care să facă vreun sacrificiu social pentru iubită şi să îngenuncheze la picioarele ei :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Subscriu la ce a zis Zina şi mai zic "miile de dovezi ale dragostei"...come one...unde s-a mai văzut aşa ceva în zilele noastre?! ştiam eu de ce aş alege altă epocă decât asta în care trăim :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Da talent, atâta pasiune în 30 de pagini, o lecţie pentru orice scriitor :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai, Dragoş, mă uimeşte atîta cinism la un tînăr aşa de promiţător :-)) Da' toţi ăia de se sinucid şi trimit semeseuri de amor şi dor şi omor? Îmi pare rău să te contrazic, dragostea adevărată n-a murit! Încă.

    Glumesc

    Însă sună delicios de improbabil amorurile demoazelei. Auzi la ea, PATRU hăndrălăi...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Monica Tarţa - de-aia e bine sa ne mai intoarcem si pe la aia vechi...

    @biancas - dragostea are milioane de chipuri :)
    vizavi de handralai, pentru cucoana era doar unul singur: primul!

    RăspundețiȘtergere
  6. Îmi pare nespus de rău, însă nu ai scris tu "Măiestria cu care scriitoarea a surprins treptele psihologice ale unei femei nefericite împărţită de 4 bărbaţi"???

    Auzi, no, păi, dacă avem patru membre, se poate să fi înşfăcat fiecare cîte o halcă. Eu, dacă aş fi fost bărbat, mi-aş fi dorit pulpa. Mîinile sunt prea aţoase

    RăspundețiȘtergere
  7. @biancas - ei ar fi impartit-o, dar ea nu vroia. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Corect, dar, atunci, de ce nu scrii aşa? De ce falsfici timpurile şi femeile şi bărbaţii? Foarte urît, o să te spun

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...