dacă sunteţi dintre cei care n-au citit această carte, vă rog să corectaţi, mai ales că a doua ediţie a apărut ca prim număr în colecţia de la cotidianul din 2006. şi până la urmă, cele 203 pagini (în ediţia mea) nu-nseamnă mare lucru când e vorba despre o carte de goncourt (printre puţinele care chiar merită...).
dacă sunteţi dintre cei care nu ştiu plotul, e vorba despre o iubire. una profund umană, dintre un tânăr adolescent arab orfan, mohamed aka momo, şi o evreică grasă, madam roza, în pensiunea căreia clandé creşte alături de fii de curvă (la propriu). anii săi de ucenicie de mic gavroche sunt surpinşi cu naivitate, însă într-un limbaj argotic, destul de bine transpus de laszlo alexandru (care se îşi explică propria poveste de dragoste cu romanul aici).
despre o altă carte de romain gary, prima dragoste, ultima dragoste aici.
deşi scăpată dintr-un lagăr nazist, madam roza păstrează un portret mare al lui "nenea hitler" sub pat şi, când e nefericită şi nu mai ştie la care sfânt să se închine, îl scoate, îl priveşte şi imediat se simte mai bine. e o evreică dintr-o bucată, dar şi o femeie fricoasă pentru că, aşa cum spune ea "n-ai nevoi de motive ca să-ţi fie frică". şi e şi bătrână şi va trebui să se îmbolnăvească.
momo, abandonat de părinţi, vrea să scrie mizerabilii lui şi e atent la povestea fiecărui om pe care-l întâlneşte în cartierul belleville. până când madam roza, cinica femeie care are grijă de el, se-mbolnăveşte şi-l face să aibă o misiune.
eu, dac-aş fi în stare, m-aş ocupa numai de curvele bătrâne, fin'că cele tinere au proxineţi, da' cele bătrâne nu au pe nimeni. Le-aş lua numai pe cele care-s bătrâne, nasoale şi care nu mai sunt bune de nimic, aş fi proxinetul lor, aş avea grijă de ele şi le-aş face dreptate. aş fi cel mai mare curcan şi proxinet din lume şi la mine n-ar mai vedea nimeni niciodată o curvă bătrână abandonată, plângând la etajul şase fără lift. (p.102)
cum se termină cartea nu vă spun, dar mai dau câteva citate:
bolnavii de nervi sunt nişte oameni la care li se explică tot timpul căî n-au ceea ce au şi că nu văd ceea ce văd şi-atunci ajung să fie scrântiţi la cap. (p.143)
doamnă, sunt persecutat fără a fi evreu. nu deţineţi monopolul. s-a terminat cu monopolul evreu, doamnă. mia sunt şi alţi oamni, în afară de evrei, care au dreptul să fie persecutaţi. (p.146)
de câte ori ne priveam, ne durea pe-amândoi. (p.190)
o carte uimitoare, care m-a impresionat profund, spre final m-a gâtuit de emoţie. un motiv în plus să mă decid să caut şi celelalte cărţi ale lui gary.
![](http://1.bp.blogspot.com/-h0bKdg61_5o/TjpmxfkYU1I/AAAAAAAAEIc/gDlgbnvX0VM/s1600/gary.jpg)
coperta de dan erceanu
cartea poate fi descărcată pdf de aici.
alte impresii la liviu, zum, luciat,
M-ai convins. E pe lista!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar o carte ce merita citita.Cred ca ar reusi cu lejeritate sa sensibilizeze si o stanca.Am ras si am plans de fiecare data cand am avut-o in mana. :)
RăspundețiȘtergereN-am citit nimic de Romain Gary, am trecut pe listă cartea :) Mulţam!
RăspundețiȘtergereRomain Gary si Emile Ajar :))
RăspundețiȘtergereimi aduc aminte ca profu de romana dintr-a noua ne-a spus ca o carte precum "Clar de femeie" se scrie cel mult o data la un secol. Nu cred ca se insela prea tare. cartea a aparut in colectia Globus si cred ca a fost reeditata la Humanitas.
RăspundețiȘtergereNu am citit această carte, ci numai Clar de femeie. O voi citi şi pe aceasta, mi-ai trezit interesul. Mulţumesc că ne-ai trimis şi la povestea traducătorului, mi-a plăcut tenacitatea lui şi felul în care şi-a spus păţaniile.
RăspundețiȘtergerehttp://www.nottara.ro/program/sala_George_Constantin/reprezentatie_ai_toata_viata_nainte_374.html
RăspundețiȘtergere:)
p.s. si eu am plans nitel
Corectez chiar zilele astea.
RăspundețiȘtergereAm cumparat-o tot la recomandarea ta din Adevarul.
Inca sunt la partea cu rasul...