chipul plâns al mamei, scăldat de suferinţă şi neputinţă m-a făcut să realizez că ceea ce a fost mai bun în viaţa mea s-a sfîrşit demult, până la 16 ani, când căutam să mă dezleg de mama, când apăruseră visurile, idealurile, prima dragoste, când zânele şi eroii îmi populau încă realitatea. o recunoaşte şi flaubert, în ultima replică a educaţiei sentimentale - c'est là ce que nous avons eu de meilleur.
ceea ce-i urmează acelei tinereţi sunt: lupta sau renunţarea la acele visuri, otrava datoriei de cetăţean, priponul familiei. plus câteva simţuri ostoite şi orgolii meschine.
e ceva mai mult decât nimic, dar où sont les printems d'antan?
Fiecare viata porneste de la un set de sentimente trece prin diverse schimbari si se sfarseste de cele mai multe ori cu sentimentele din prima parte a vietii
RăspundețiȘtergere