margaretă de la o necunoscută

îmi place țara și orașul în care, la un colț umbrit de stradă, duminică seara, o tânără blondă mă oprește și-mi oferă o margaretă albă.

trebuie să ofer o floare cuiva complet necunoscut, îmi spune. eu îi mulțumesc, îmi pun floarea la buzunarul bluzei și merg mai departe. de-abia mai apoi m-am întrebat de ce tocmai eu, de-abia mai apoi m-am gândit de ce naiba n-am intrat în vorbă. însă tot drumul spre casă, am privit cu colțul ochiului, petalele albe ce-mi răsăreau de la piept, ca în tabloul cu proust.

iată cum mi s-a înfrumusețat memorabil o seară banală de duminică.