13 decembrie 2012

„motoare sfinte“ de leos carax

Holy Motorso parodie genială

în sala friguroasă a cinema-ului studio, printre vreo 20 de persoane, am văzut în seara asta holy motors.

când am ieșit de la film, ceea ce mi-a venit în cap, apoi în zâmbetul colțului gurii a fost acest gând: să vezi ce de interpretări o să găsească criticii de film! să vezi ce-o să mai scormonească după repere din istoria cinemaului, după aluzii ascunse, după înțelesuri opace!

eu am ieșit cu ideea clară a unei parodii cinematografice. pe ideea actorului ce joacă zeci de roluri, un bărbat ce se plimbă cu limuzina interpretează diferite roluri, după diferite scenarii: 

o babă cerșetoare în miezul parisului; un criminal ce-și omoară alter ego-ul; un pitic delabrat - unii au văzut un king kong, eu am văzut un grenouille mestecător - ce-ascunde o femeie frumoasă (eva mendez) în pântecele parisului; o luptă japoneză, împușcături pe banda de alergare, un act sexual simulat - toate pentru simulări pe computer; o moarte senectă sub chipul unei tinere și altele - sunt toate secvențe fără cap și coadă, doar cu punct culminant. luat de fiecare dată în derâdere, ca într-o commedia dell'arte.

de ficare dată, o întorsătură de situație - ce te lasă tablou - face să-ți alunge neînțelegerea sau plictiseala. un tată îi spune fiicei că pedeapsa pe care i-o dă e chiar îndurarea vieții ei serbede; satirul adoarme cu penisul erect în poala femeii, pe melodia căluților frumoși; după ultima promenadă muzicală, fostul amant fuge urlând în fața trupului stâlcit al iubitei; după „moarte“, bătrânul își întreabă „nepoata“ cum o cheamă, de fapt, pe ea, ca actriță. etc. iar când la finalul filmului, mașinile prind să vorbească, cum să nute pufnească râsul?

cum spune michel piccoli într-o scurtă scenă, frumusețea e în ochii privitorului. regizorul și-a spus povestea sa, după obsesiile care l-au bântuit, e rândul nostru (sau nu, căci se întâmplă ca privitorul să lipsească) să SAVURĂM frumusețea, în măsura în care o găsim, și nu s-o căutăm cu orice preț. iar fumusețea, în cazul actorului complet care este denis lavant, este impreovizația. să stăm liniștiți, pe locurile noastre din sală, doar el are cheia pentru dincolo de pădurea de mesteceni, de-acolo de sus, din balcon.


4 comentarii:

  1. Frumusețea e în capul privitorului, aș zice. Și în sufletul lui...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare interesant filmul. Intr-o lume a filmelor de consum, un film de genul asta e o gura de aer proaspat.

    RăspundețiȘtergere
  3. @opel: iti doresc sa respiri numai aer proaspat de acum inainte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie episodul satir - Eva Menzez mi-a placut cel mai mult. Mi-a trezit instincte de frizer.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...