despre topuri de cărți

sunt la modă topurile. citești topul, îl memorezi și gata! te-ai procopsit cu the best-uri! ura, ești în elită! căci, nu-i așa? în viața asta scurtă, nu poți să faci toate chestiile, și de ce să nu te delectezi cu ce-i mai bun, cu vârfurile, cu crema cremelor, cu cireșele de pe tort?

acum vreo cinci ani mi-a ejaculat și mie modesta-mi minte o listă cu 100 de cărți de citit într-o viață, după ce, prin fragede juneți, când alții jucau la păcănele, io adunam posedat liste și listuțe, zăpăceam bibliotecarii după planuri editoriale, băteam la cap cititori conesseuri să-mi facă recomandări și, după ce la final, lăsam cărţile găsite să mi le răftuiască inimioara. evident că acum, acestei liste i-aș mai face niscaiva modificări prin părțile esențiale, dar în nici un caz apocaliptice.

cum apocaliptice mi se par unele topuri de cărți. de pildă un top de pe internet, ce și-a mânjit intenția ca un vas de veceu pe care-a rămas, după ce-ai tras apa, colo, un boț de murdărie. e vorba despre top 50 de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață (de ce mă-sa trebuie?), boț publicat de glamour magazin. boț preluat, din nefericire pentru ele, de ziarul financiar și de gândul. și da, ați ghicit, mă roade invidia de mă scoate din casă că nu au preluat lista mea.

am scotocit puțin prin pofilele autoarei (retribuite de ziar, bănuiesc), mirela ujică, și-am descoperit ce cărți apreciază ea pe goodreads (de fapt, căror cărți citite le acordă ea cinci stele): o carte despre steve jobs, o carte feministă - lean in, ca și anul gândirii magice (de joan didion!), una de andre agassi. e-adevărat, mai găsim și un salinger, marquez, salinger, chiar și un eliade (!) și ionel teodoreanu!

dar să trecem repede la ce ne roade ficații livrești: ce caută într-un top de cărți esențiale anumite cărți ușurele de le ia vântul, în vreme ce altele, grele lipsesc, deși au făcut în istoria culturală a umanității gropi adânci de nu le mai astupă veacuri de literatură?

putem să-i iertăm autoarei, mirelei ujică adică, trilogia lui tolkien, dar împăratul muștelor? dar memoriile lui sherlock holmes? dar pe drum de kerouac? două cărți de truman capote? ce facem? îl omitem pe cehov, dar băgăm mic dejun la tiffany. putem să-i iertăm siddhartha a lui hesse (mai explică melteanului cum să treaba cu budismul), dar să lipsească flaubert? înțelegem că proust nu e deloc facil, dar harry potter în loc de poe, stendhal, balzac, goethe? de ce micul prinț și nu andersen sau grimm? de ce lipsesc atunci - știu că v-așteptați la asta :) - dan brown și coehlo?

nu ne legăm de studiile autoarei, nici de gusturile dumneaei, dar cum majoritatea recomandărilor s-au vrut canonice, măcar să fi avut profesionalismul să fi păstrat criteriul până la final.

o altă autoare (blogăriță studentă de data aceasta, de aceea i se vor ierta greșelile, în mizericordia blogosferică) alătură pe lista ei de 104 cărți, acelorași titluri canonice, arta compromisului de ileana vulpescu, scarlet de alexandra ripley (urmarea de la pe aripile vântului), scrisoare de dragoste de drumeș, cel mai mare secret și copiii matricei de david icke (sic!), alchimistul (evident) și ne-om întâlni în cer de pavel coruț! are mult umor blogărița, nu-i așa? mai lipsea dan puric cu una dintre cele trei volume.

de fapt, ideea postului acestuia este că ori luăm un criteriu și nu-l lăsăm din mână (fie cel canonic recunoscut, fie cel al preferințelor personale), fie lăsăm dracului orice clasificare și-nșiruim la bunul nostru plac, c-așa vrea mușchiul nostru, ce cărți vrem noi. și cărți proaste, și cărți bune, că doar ce mama mă-sii, e democrație! dostoievski, paulo coelho, tot cărți au scris până la urmă, și unul, și altul. nu-i așa?