To Whom It May Concern

Nu, nu e recenzia romanului lui Raymond Federman, ci cateva gânduri fugare prinse printre două-trei sarcini de serviciu:

Gramoşii scriu pe blog că au ceva probleme de sănătate, le urez multă multă multă sănătate!
*
Observ că pe bloguri nu-i deloc activitate scripturistică, cel puţin pe blogurile pe care le citesc eu, ce dacă e vară, ba acuma e vreme de scris, la umbră cu monitorul în faţă şi cu ceva rece lângă!
*
M-am apucat, nu ştiu ce mi-a venit, e drept că am fost provocat într-o discuţie cu o filoloagă, m-am apucat, zic, de Beckett, nu, nu de teatrul lui ce l-a făcut celebru, ci de un roman. Molloy. Plictisitor dar provocator totodată. Şi mă încurajez că voi face parte dintre puţinii cititorii români, poate chiar internaţionali! ai lui.
*
Pentru Cartea din geantă : îi dau zor cu Lindenfeld-ul lui Ioan T Morar, n-aş fi crezut că e atâta de mişto! Abia l-am găsit, prin librării e epuizat... nu, nu-i fac reclamă.
*
Alături de garsoniera în care locuiesc, a murit cineva, sunt foarte mulţi bătrâni. Şi observ că apropierea morţii mă stinghereşte în privatul meu, mă face mai atent, umblu mai uşor, dau muzica mai încet. O fi ruşine sau o fi respect? Oare persoana care-a murit o fi citit vreo carte cât o fi fost în viaţă ? Şi dacă da, i-o fi folosit?...

un maestru spaniol

Javier Marias urmare de aici.

Am terminat în weekend cartea lui Marias, a doua citită, Inimă atât de albă*, pot spune că m-a solicitat un pic, îmi plac autorii care te obligă la puţin efort de voinţă şi de gândire, şi de-abia la sfârşit am aflat apoteoza, deznodământul, crima macbethiană care pătează inima albă din titlu.

Un om pe la vreo treizeci şi ceva de ani, la jumătatea vieţii spune el, nu şi eu care deşi am aceeaşi vârstă mă cred încă tânăr, se căsătoreşte şi începe muncile căsniciei. Şi nu numai. Are parte de o mulţime de secrete – ale unui cuplu într-o cameră vecină de hotel din Havana, ale unei foste colege ce-şi caută alinarea masculină, chiar secretele tatălui său, ultimul fiind cel mai aprig, viaţa omului nu depinde de faptele sale, de ceea ce face, ci de ceea ce se ştie despre el, de ceea ce se ştie că a făcut.
 

Este o carte despre cuvinte, mai bine zis despre spunerea lor, nu există ceea ce nu se spune, despre povestit, totul poate fi povestit, chiar şi ceea ce nu vrei să afli, şi de care nu întrebi, şi totuşi când ţi se povesteşte, asculţi, lucru foarte primejdios, să asculţi înseamnă să ştii, să afli, să fii la curent, urechile nu au pleoape ce se pot lăsa instinctiv la auzirea celor rostite.

Cum spuneam mai jos, stilul e unul proustian, adică fermecător, foarte curgător, ca o apă, în actul de a povesti e de-ajuns să începi, un cuvânt urmează după altul, nici nu ştii când ai terminat şi vrei s-o iei de la capăt.

Este clar pentru mine că această carte e capodopera lui Marias, nu ştiu dacă voi mai citi ceva, însă m-a convins că şi în Spania se scrie bine, poate el e cel mai mare scriitor spaniol contemporan, nu ştiu de altul.

*Romanul e reeditat la Rao.

Am făcut un an de blogărit...

Şiii, cu această ocazie, Radio Guerilla mi-a făcut cadou un DVD cu filmul No Country for Old Man. (E drept c-am înşirat şi câţiva actori...)

Thanks!

La lansarea Kasei poporului

Am fost ieri seară în Club A.

În cadrul Poeticilor Cotidianului, Răzvan Ţupa a prezentat cartea lui Mitoş Micleuşanu, alături de Bogdan Stănescu şi Vasile Ernu de la Polirom, de prietenii autorului de la Guerilla şi de la Planeta Moldova, dar si alti invitati.

Bârfele de după ieşire spuneau că a fost o ediţie bună - poate pentru c-a fost ultima înainte de vacanţă, de obicei cică sunt nici zece participanţi.

Din păcate, Ţupa nu s-a pregătit deloc. Totul a fost o continuă improvizaţie, dacă nu era Ernu, dacă nu eram eu - am avut impresia că eram singurul care citise cartea şi care a dat un feedback - şi Iulian Tănase, ieşea ceva cu totul plicitisitor.

Oricum mi-am lămurit câteva lucruri:

1. Cuvintele bolduite din carte alcătuiesc un poem, asupra căruia merită să te opreşti, cum a făcut şi Mitoş citind dine ele.

2. Capitolele pot fi citite separat, poţi începe cu oricare, alcătuirea finală e o variantă printre mai multe.

3. Cartea e un experiment sincer, unic la noi, pe urmele scriitorilor ruşi, printre care Mamleev.

La final, am obţinut şi un autograf, împreună cu o adresă de mail pe care sunt hotărât să-i scriu autorului.

Seara mi-a fost stricată de două afirmaţii - Mitoş n-are legătură aici -: una din timpul evenimentului, alta de după, relativ la Cărtărescu, ceea ce mă face acum să pun aici un fragment din cartea lansată ieri:

Ştiţi ce e un vreasc? Un vreasc e ăla care nu ştie ce vrea!
Un vreasc e ăla care nu poate!
Un vreasc e ăla care nu are voinţă!
Un vreasc e ăla umil, sensibil, plângăcios!
Cel urât e un vreasc, cel slav e un vreasc!
Cel care ezită e un vreasc!
Vreascuri, dom'le! (p.144)

Concluzie - mi-a plăcut să-l cunosc pe Mitoş, pe Bogdan Stănescu, să-l reîntâlnesc pe Ernu şi pe alţi câţiva prieteni.

A fost o seară excelentă!

Filmuleţul de la lansare, aici, graţie TVR.

Update: A mai scris despre eveniment, Iliuţa, aici - care a pus nişte poze şi a povestit un coşmar al autorului. Între timp, de la Mitoş am mai aflat despre un autor român, Alexandru Monciu-Sudinski.

Mă bucuresc iar. Din ciclul Vreau români fericiţi

Azi aflu că unui prieten i se va publica o carte, la o editură românească super-bună, într-o colecţie coordonată de Jean Lorin Sterian, al cărui Lorgean mi-a plăcut şi ale cărui postări îmi place să le citesc.

Mă bucură tare tare mult vestea, prietenul chiar are nevoie de un astfel de proiect, şi, mă repet, mă bucur mult mult pentru el. Îl felicit şi îi doresc să aibă mult succes cu cartea!

Vin şi io la Pamuk...

Aş vrea să citesc un roman de Pamuk, dar nu ştiu care. Am început Mă numesc Roşu, dar după vreo treizeci de pagini nu m-a convins defel, nu mai ştiam cine e cine, aşa că l-am abandonat.

Pe net am descoperit că unii - străinii - zic cum că cea mai tare e Zăpada, dar eu ştiu că e o carte politică, şi parcă n-aş vrea, alţii că cea mai tare e Cartea neagră, cu detectivistică şi cu tot felul...

Şi nu prea ştiu pe mulţi care să le fi citit pe tustrele ca să-mi poată face o clasificare.

Eu vreau s-o citesc pe cea mai tare...

Sunt într-o trilemă. Mă poate ajuta oare cineva?...