barrico face o distincţie care mi-a plăcut. între
expresivitate şi
comunicare. referindu-se la noua literatură, cea postmodernă, care a trecut de la prima, la a doua.
la un moment dat, în spiritul vremii, şi eu am considerat că o operă, în primul rând, trebuie să transmită un mesaj, şi de-abia în al doilea rând să transmită expresivitate - evident, poate transmite un mesaj şi prin expresivitate. dar ce vreau să spun este că, cititorul de azi, fiind prea grăbit şi superficial - şi eu, de cele mai multe ori - se opreşte la comunicare.
în noul secol, media - inclusv mediul online - a "monopolizat" comunicarea la înţelesul de publicitate, de campanie, o comunicare filtrată prin strategii şi tehnici cât mai neconvenţionale. una rece, lipsită de căldură umană. de exemplu, dacă vorbesc eu cu ion în privat - aici pot intra o mulţime de expresivităţi -, nu prea "comunicăm", în schimb dacă suntem filmaţi sau folosim mess-ul, atunci e o comunicare "adevărată".
părerea mea este că ar trebui să ne întoarcem la o comunicare caldă, expresivă - mai ales prin artă - pentru că, deşi sunt o mulţime de experţi în comunicare, deşi se fac mii de cursuri de comunicare,
tot mai puţini oameni ştiu să comunice. şi nu ne mai înţelegem
voi aţi înţeles ceva de-aici?
