conferenţiez la biz camp

pe tema talentul românesc, pentru studenţi.
luni, 22 martie, după ora 12:00.
v-aştept!

un titlu grozav! :)

nimic nu ne face mai mult să pierdem timpul ca un preşedinte

o recenzie a cărţii aici (graţie traducerii google)

poezia lu' tudor arghezi sau a lu' nichita stănescu?

dac-ar fi s-aleg (dar nu e), îl aleg pe primul.

poezia vieţii

când l-am întâlnit pe stoian g. bogdan, nu l-am crezut când mi-a spus confidenţial despre poeziile lui că sunt cele mai bune.
cum nu sunt un cititor de poezie, nu l-am crezut, nu aveam termen de comparaţie, aşa c-am zis ia să văd. şi imediat am descoperit că volumul nu se găseşte prin librării, ba chiar că e deja discutat, premiat şi răspremiat. ups!

deci:
cu cerneli de puşcărie şi de bagabonţeli lumeşti, stoian g. bogdan trage lozu'. fante de comăneşti din soiul lui gorică de curtea veche, poetul ne ţine-n jbilţ nu numai cu daru' povestirii, dar şi cu talentu' de a fi pe fază cu metafora, înstelând cu ea peisajul:

- o femeie îşi izbeşte capul de geamurile unei şaormerii "de parcă-n locul pieptului de pui/ s-ar fi perpelit un înger."
- un şobolan devine motiv de supravieţuire numai ca să nu-i poată frânge inime vreo şoricioaică mai fluşturatică.
- în faţa unui avort, "un sentiment ca o găină decapitată/ mi se zbătea prin întreg trupul".
- la telefon, cuvintele bunicii "îi sună tot mai mult ca ultimele".
- "trag de zile ca de carnea unei zebre"
- "am de la strămoşii mei români patima/ băuturii, talent literar şi-un loc la cimitir".
- "realitatea are bile sub prepuţ"
- "duhnesc ca un om al dragostei la ieşirea din trup".
etc.

dar luaţi d-aci o poezie:
sanatoriu

înaintez pe culoare
întunecoase şi reci. cât un copil lepădat
mi s-a făcut inima. aici între ziduri
ca-ntr-o bulă de linişte
zac cei care-au trecut prin zidurile realităţii
psihopaţii
paranoicii
oligofrenii
mama

aici totul e verde
zidurile uşile aerul nebunia
înaintez pe culoare

e ca şi cum aş pluti decojit de trup
atras de ecoul cuvintelor mamei
undeva în scrumul timpului
când în casa noastră luceau bucuria şi ochii

o găsesc strânsă-n cămaşă de forţă
cum se clatină ca o pendulă stricată
din lumea mea în lumea ei

m-ar împăca acum şi-o bătaie
un blestem o înjurătură
un scuipat
fiindcă îmi e atât de dor
atât de dor
de mama (p.42)

aş plânge, chit că fut finalul.

stoian g. bogdan, chipurile, editura cartea românească, bucureşti, 2009, 72 pagini

despre respectul faţă de cititori

dacă aş avea un strop din puterea lui stalin, nu l-aş cheltui pentru a-i reduce la tăcere pe autorii de ficţiune. i-aş reduce la tăcere pe cei ce scriu despre autorii de ficţiune. aş interzice orice discuţie publică despre literatură în ziare, reviste şi publicaţii academice. aş interzice toate orele de literatură din orice şcoală, liceu, colegiu şi universitate din ţară. aş scoate în afara legii grupurile de lectură şi discuţiile despre cărţi de pe internet şi aş pune poliţişti în librării, ca să fiu sigură că nici un vânzător nu mai vorbeşte niciodată despre vreo carte cu vreun cititor şi că nici cititorii nu îndrăznesc să vorbească între ei. aş lăsa cititorii singuri cu cărţile, ca să facă tot ce vor ei cu ele. aş face asta oricât de multe veacuri ar fi nevoie, pentru dezintoxicarea societăţii de veninoasele voastre absurdităţi.

amy bellette, către redactorul-şef times, în philip roth, fantoma iese din scenă, editura polirom, 2010, p.184, trad. cristina panaite

galileo - noua revistă sefe

dacă aţi crescut cu colectia de povestiri ştiinţifico-fantastice, apoi cu anticipaţia, jurnalul sefe, helion sau sci-fi magazin, dar mai ales dacă nu, aflaţi că a apărut revista galileo, probabil singura revistă sefe de la noi. îi urez viaţă lungă, cunoscând că la noi toate începuturile sunt minunate dar sucombă.

ei bine, galileo va să apară trimestrial în 240 pagini (generoase) şi costă 15 lei. abonamente cică aici, dar aş prefera s-apară şi pe la chioşcuri...

alături de autori străini consacraţi traduşi, vor apărea şi povestiri şi nuvele ale celor mai importanţi autori români de gen. m-aştept să fie şi debuturi ale unor autori români nepublicaţi încă - întru nostalgia unei "şcoli" de proză, cu mare tradiţie pe la alţii, nu pe la noi.