Despre carnea si oasele celebritatilor literare sau The way of all flesh

As vrea sa scriu putin despre cateva dintre celebritatile literare pe care le-am intalnit prin Bucuresti.

1. Nora Iuga - intr-un troleibuz, sambata, sedea pe scaun si citea ultima sa carte de poezie in limba germana. M-am postat alaturi (in picioare) si, cu player-ul in ureche, i-am aruncat cateva ocheade, gandindu-ma brusc la Sexagenara si tanarul. Am admirat-o cat era de cocheta si ce mult contrasta cu ceilalti calatori. La Universitate s-a ridicat sa coboare dar la o frana, s-a dezechilibrat. Am sprijinit-o si drept multumire, mi-a zambit. M-am tot gandit ce sa spun, macar s-o felicit pentru ceea ce a facut, dar nu i-am zis nimic. Si a coborat.

2. Stefan Agopian - intr-un autobuz (104) sedea pe scaun. L-am privit insistent, el de asemenea, dandu-si seama ca mi-am dat seama cine e. Dar a coborat, iar eu n-am actionat nicicum.

3.Cezar-Paul Badescu - la Bookfest, se plimba singur - ca si mine, de altfel - printre standuri, cu o geanta pe umar. Poate nu-l recunoscusera multi. Nu m-am apropiat, desi as fi putut, macar sa-l felicit personal pentru Luminita... care mi-a placut atat.

4. Sorin Alexandrescu - La o cofetarie frantuzeasca pe Ion Campineanu, insotea 2 frantuji, pe care i-a lasat acolo si-a plecat. Semana izbitor cu Eliade, si ma gandeam sa ma ridic de la masa - eram tot singur - si sa-i strang mana, pentru Paradoxul roman, si cartea despre Eliade si Portugalia. Sau macar ca era singurul urmas (?) al marelui savant pe care-l admir atat.

Dar din toate acestea n-am facut nimic, ci mi-am vazut de treaba. M-am bucurat insa in sinea mea de toate aceste intalniri. Poate mi-a fost oarecum teama de reactia lor poate neasteptata, asa ca le-am pastrat tuturor un netulburat sentiment al intimitatii...

Fara prea mare legatura cu cele de mai sus si fara a fi malitios, mi-am amintit acum un articol de-al lui Eliade in care povestea despre timpul privat al geniilor - era vorba despre Iorga -, despre care noi credem ca e folosit exclusiv creatiei lucrurilor acelea minunate, dar care, dezamagitor pentru noi, e cheltuit de foarte multe ori in preocupari si gesturi dintre cele mai obisnuite, meschine... Uitam ca sunt la fel ca noi, din carne si sange. Din care izvorasc insa atatea minunatii.