Brahman sălăşluieşte chiar în om sub numele de Sine, atman. Dar care sunt caracteristiciele acestui sine, cum îl putem recunoaşte?
- deşi este o realitate metafizică, el nu este inccesibil ci, dimpotrivă, de o ubicuitate surprinzătoare. - este inefabil, cuvintele n-au putut, nu pot şi nu vor putea să-i exprime vreodată transcendenţa indicibilă
- este incomprehensibil raţional: "Înăuntru şi în afara fiinţelor, mişcător şi nemoşcător, este de neconceput din cauza subtilităţii; când este aproape, este departe." (Bhagavadgita, XIII, 15, trad. Sergiu Al.George) "Acest Sine nu poate fi niciodată înţeles dacă e explicat de o persoană inferioară, chiar dacă se gândeşte mult asupra-i" (II, 8 - trad. M. Eliade)
Cu toate acestea, Sinele poate fi însă revelat astfel: "Dar minunat e cel care vorbeşte despre el, iscusit e cel care ascultă; minunat e cel care ştie, învăţat de unul iscusit" (II, 7), printr-un soi de graţie divină a Sinelui universal, Brahman. "Sinele nu poate fi dobândit nici prin inteligenţă, nici prin Vede, nici prin multă învăţătură. Acela îl dobândeşte, pe care îl alege; acela i se descoperă propriul său Sine."(II, 23)
Cu toate acestea, Sinele poate fi însă revelat astfel: "Dar minunat e cel care vorbeşte despre el, iscusit e cel care ascultă; minunat e cel care ştie, învăţat de unul iscusit" (II, 7), printr-un soi de graţie divină a Sinelui universal, Brahman. "Sinele nu poate fi dobândit nici prin inteligenţă, nici prin Vede, nici prin multă învăţătură. Acela îl dobândeşte, pe care îl alege; acela i se descoperă propriul său Sine."(II, 23)
Iată aici un sine deificat, depăşind cu mult filozoficul, trecând irevocabil în sfera religiosului. Nu total însă căci, deşi este transcendent, întrecând cu mult sfera fenomenologicului, atman rămâne a se manifesta "(numai) în inimă şi în minte, prin gândire" (VI, 9), numai de "mintea ascuţită şi subtilă a celor cu vederea subtilă" (III, 12) Atman este experienţă metafizică, este act de iluminare interioară. "Acest atman, mai mic decât cel mai mic, şi mai mare decât cel mai mare, sălăşluieşte în inima fiecărei făpturi" (II, 20), în ceea ce Rene Guenon numea "lăcaşul şi păstrătorul vieţii cosmice".
Prin dobândirea Sinelui, a lui atman - fundament divin al conştiinţei umane - omul ales învinge total şi definitiv maya, întru o coalescenţă cu Absolutul, cu Brahman. El (omul) are să trebuiască a ignora pe cele dinafara lui care obnubilează şi a contempla pe cele dinlăuntrul sufletului său. "Cu Sinele desprins de contactele exterioare, găseşte în Sinele lui fericirea" (Bhagavadgita, V, 21, trad. Sergiu Al.George) "Cel care a depăşit dorinţele şi e eliberat de durere realizează acea glorie a lui atman prin puritatea simţurilor şi a minţii." (II, 20 - trad. M.E.) Puritatea, concentrarea (yoga), conştiinţa individuală reprezintă aşadar condiţiile indispensabile pentru dobândirea Sinelui.
În lumea aceasta, fiece lucru are un rost şi fiece lucru se supune infinitului, lui Brahman. Atingându-l, omul dobândeşte fericirea şi nemurirea veşnică. Hindusul înţelept are două variante: neştiinţa care-l va duce spre noi încarnări şi cunoaşterea care-l va îndruma spre eliberare, iar prin cea din urmă el îşi va găsi propria condition d'etre.
Prin dobândirea Sinelui, a lui atman - fundament divin al conştiinţei umane - omul ales învinge total şi definitiv maya, întru o coalescenţă cu Absolutul, cu Brahman. El (omul) are să trebuiască a ignora pe cele dinafara lui care obnubilează şi a contempla pe cele dinlăuntrul sufletului său. "Cu Sinele desprins de contactele exterioare, găseşte în Sinele lui fericirea" (Bhagavadgita, V, 21, trad. Sergiu Al.George) "Cel care a depăşit dorinţele şi e eliberat de durere realizează acea glorie a lui atman prin puritatea simţurilor şi a minţii." (II, 20 - trad. M.E.) Puritatea, concentrarea (yoga), conştiinţa individuală reprezintă aşadar condiţiile indispensabile pentru dobândirea Sinelui.
În lumea aceasta, fiece lucru are un rost şi fiece lucru se supune infinitului, lui Brahman. Atingându-l, omul dobândeşte fericirea şi nemurirea veşnică. Hindusul înţelept are două variante: neştiinţa care-l va duce spre noi încarnări şi cunoaşterea care-l va îndruma spre eliberare, iar prin cea din urmă el îşi va găsi propria condition d'etre.
Descoperindu-se pe sine însuşi, el îşi va găsi menirea, rostul, desăvârşirea: "mai presus de simţuri sunt obiectele; mai presus de obiecte, mintea; mai presus de minte, intelectul; mai presus de intelect, marele Sine (jivatman - sufletul individual, n.n.). Mai presus de cel mare esate cel nemanifestat (prakrti); mai presus de cel nemanifestat este Sinele (atman - Sinele adevărat, supraindividual, n.n.), mai presus de Sine nu (mai) e nimic: aceasta-i ultima limită, aceasta-i ţinta supremă." (III, 10-11)
Cunoaşterea Sinelui, a lui atman şi integrarea acestuia în Brahman, în absolutul cosmic, în spiritul universal (brahmabhata) înseamnă nemurire: "Întregul univers tremură înlăuntrul vieţii din care purcede. El (Brahman) e o frică mare, un trăznet ridicat." (VI, 2) El este precum focul, aerul, soarele (V, 9,10,11), de frica lui arde soarele, de frica lui aleargă Indra, Vântul şi Moartea. (VI, 3) Precum o imagine faţă de lumina soarelui, aşa şi lumea este faţă de Brahman. (VI, 5)
În sfârşit, acea înfrânare a simţurilor care asigură puritatea conştiinţei, care duce inevitabil spre asimilarea în imortalitate şi imperisabilitate se numeşte yoga (VI, 11), tehnică deopotrivă ascetică şi mistică, în care "cele cinci instrumente ale cunoaşterii stau liniştite împreună cu mintea, şi când intelectul nu mai lucrează" (VI, 10) Ascetul cufundat în yoga va ajunge fără zăbavă la Brahman (Bhagavadgita, V, 6), unindu-şi Sinele şi căpătând astfel fericirea nepieritoare (Bhagavadgita, V, 21, trad. Sergiu Al.George)
Aceasta fu învăţătura lui Yama cu "întreaga metodă yoga iar, după ce cunoscu pe Brahman, Naciketas deveni elibarat de dorinţe şi nemuritor." (VI, 18)
Cunoaşterea Sinelui, a lui atman şi integrarea acestuia în Brahman, în absolutul cosmic, în spiritul universal (brahmabhata) înseamnă nemurire: "Întregul univers tremură înlăuntrul vieţii din care purcede. El (Brahman) e o frică mare, un trăznet ridicat." (VI, 2) El este precum focul, aerul, soarele (V, 9,10,11), de frica lui arde soarele, de frica lui aleargă Indra, Vântul şi Moartea. (VI, 3) Precum o imagine faţă de lumina soarelui, aşa şi lumea este faţă de Brahman. (VI, 5)
În sfârşit, acea înfrânare a simţurilor care asigură puritatea conştiinţei, care duce inevitabil spre asimilarea în imortalitate şi imperisabilitate se numeşte yoga (VI, 11), tehnică deopotrivă ascetică şi mistică, în care "cele cinci instrumente ale cunoaşterii stau liniştite împreună cu mintea, şi când intelectul nu mai lucrează" (VI, 10) Ascetul cufundat în yoga va ajunge fără zăbavă la Brahman (Bhagavadgita, V, 6), unindu-şi Sinele şi căpătând astfel fericirea nepieritoare (Bhagavadgita, V, 21, trad. Sergiu Al.George)
Aceasta fu învăţătura lui Yama cu "întreaga metodă yoga iar, după ce cunoscu pe Brahman, Naciketas deveni elibarat de dorinţe şi nemuritor." (VI, 18)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu