22 iunie 2008

Mă bucuresc

Oarecum în legătură cu cartea de mai jos, dacă cineva mi-ar fi spus că mă pot plimba aproape desculţ într-un parc pustiu roua gâdilându-mi degetele, că mă pot uimi de zeci de vile frumoase cu parfum vetust boieresc şi grădini răcoroase dinainte, de case părăsite ca în romanele gotice, că mă pot legăna într-un balansoar cu o fată frumoasă şi veselă, admirând aerul ce se tot răcoreşte primprejur, dacă cineva mi-ar fi spus că pot face toate astea în Bucureşti, n-aş fi crezut. Dar într-o duminică dis-de-dimineaţă, toate astea se pot întâmpla, sunt clipele când nu regret că m-am mutat în capitală.

*

Am o surpriză plăcută, descoperind cartea memorialistică a lui Tolstoi, Copilăria, Adolescenţa, Tinereţea. Primul roman al lui Tolstoi, scris pe la vreo douăzeci şi şase de ani, după aceea scrie Cazacii, apoi Război şi pace şi celelalte, pe care le-aş vrea recitite. 

Am găsit aici un bun stilist, un scriitor modern, chiar postmodern, în care simţurile alunecă pe lângă paginile de profunzime, am şi râs pe alocuri, închipuiţi-vă, am râs la Tolstoi...

În Copilăria, m-a fermecat stilul atât de modern al lui Tolstoi, chiar postmodern, cu fragmente ale unei lumi apuse, pe care memoria abia la bătrâneţe ştie să le selecteze pe cele cu-adevărat importante, m-a înduioşat tare descrierea Nataliei Savişna, servitoarea iubitoare, un fel de coeur simple, mi-au plăcut descrierea vânătorii de la ţară, a primei dragoste.

Adolescenţa e însemnată prin moartea subită a mamei sale tinere - m-a impresionat descrierea acestei morţi.

Tinereţea e un regal, însă. Primele reflecţii mature, ieşirea dezastruoasă în lume, emoţiile examenelor, "picarea" unora, dragostele de dragul îndrăgostirii, vizitele la rudele bogate şi proaste, străduinţa de a fi comme il faut, adică de a pronunţa franceza perfect şi de a fi "cool" etc. m-a făcut să uit că citesc o carte „clasică”. 

Stilul e bun, cu propoziţii scurte, capitolele, la fel, uneori multă poezie, închipuiţi-vă, poezie la Tolstoi, cum spuneam, modernitate. Chiar nu m-aşteptam. Mă înarmasem cu răbdare pentru alte reflecţii despre Dumnezeu, mujici, alte tolstoisme, bla bla bla. Dar mi-a plăcut. 
Bravo, moşule!

Lev Tolstoi, Copilăria, Adolescenţa, Tinereţea, Editura Univers, 1980, 351 pag, trad. Leonid Dimov.

5 comentarii:

  1. Uite ca nu stiam de carte...atent la jurnalul lui.
    Il caut prin anticariat.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ulisse - pai caut-o! si apuca-te de scris pe blogu-ala! pt. a-ti spune bine ai venit!

    RăspundețiȘtergere
  3. ma incurca platforma aceasta, de fapt blogul meu e gustulcireselor. Cei de la google au lasat balta aplicatia asta.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...