To Whom It May Concern

Nu, nu e recenzia romanului lui Raymond Federman, ci cateva gânduri fugare prinse printre două-trei sarcini de serviciu:

Gramoşii scriu pe blog că au ceva probleme de sănătate, le urez multă multă multă sănătate!
*
Observ că pe bloguri nu-i deloc activitate scripturistică, cel puţin pe blogurile pe care le citesc eu, ce dacă e vară, ba acuma e vreme de scris, la umbră cu monitorul în faţă şi cu ceva rece lângă!
*
M-am apucat, nu ştiu ce mi-a venit, e drept că am fost provocat într-o discuţie cu o filoloagă, m-am apucat, zic, de Beckett, nu, nu de teatrul lui ce l-a făcut celebru, ci de un roman. Molloy. Plictisitor dar provocator totodată. Şi mă încurajez că voi face parte dintre puţinii cititorii români, poate chiar internaţionali! ai lui.
*
Pentru Cartea din geantă : îi dau zor cu Lindenfeld-ul lui Ioan T Morar, n-aş fi crezut că e atâta de mişto! Abia l-am găsit, prin librării e epuizat... nu, nu-i fac reclamă.
*
Alături de garsoniera în care locuiesc, a murit cineva, sunt foarte mulţi bătrâni. Şi observ că apropierea morţii mă stinghereşte în privatul meu, mă face mai atent, umblu mai uşor, dau muzica mai încet. O fi ruşine sau o fi respect? Oare persoana care-a murit o fi citit vreo carte cât o fi fost în viaţă ? Şi dacă da, i-o fi folosit?...