E scris bine, cu sfătoşenie, are acţiune, parfum de epocă, intrigă poliţistă (ceva în genul Trilogiei lui Auster, însă mult mai slab, după mine, Auster avea schimbări existenţiale, tensiuni, luări prin surprindere, etc.)
Dar. Labirintul apelor nu străluceşte prin nimic. N-are un anumit zvâc care s-aprindă colo, un neuron, de la care să-ţi rămână aroma.
America începuturilor. O dispariţie misterioasă. O investigaţie detectivistică. Bani. Corupţie. Mistere ştiinţifice.
Ceea ce-i iese bine - cum bine se spune pe coperta 4 (am început, vai, să citez de pe coperta 4!) - e atmosfera New York-ului, ce şerpuieşte nevăzută printre pagini.
Un autor, deja clasic. Habar n-am de ce. Zău!
E.L. Doctorow, Labirintul apelor, Ed. Rao, Buc, 1999, trad. Simona Neagu
e cel putin o carte buna.
RăspundețiȘtergeredar mai bine la buda, langa Salinger, decat pe raftul intai, langa nima-n drum!
:whitenoise - eu nu zic ca nu e o carte bune, o fi. dar mie nu mi-a placut. n-a iesit cu nicmic in evidenta. e ca un fel de roman politist...
RăspundețiȘtergereE de încercat "Billy Bathgate". Nuş' de ce, dar presimţ că-i cea mai bună carte a lui apărută în româneşte :)
RăspundețiȘtergereE singura care m-a convins s-o citesc, şi n-am regrete.
A se evita ecranizarea din '91 _