Estetica scabrosului

Printre multele grozăvii pe care le-am văzut, le-am auzit şi mai ales le-am citit pân-acum, lectura acestei cărţi m-a oripilat – în sensul că mi-a demonstrat că imaginaţia într-ale folosirii trupului nu are margini. Cel puţin, a mea.
 
Dar mai întâi, de ce a trebuit să scrie Marchizul de Sade capodopera sa Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei?
Aş spune că unul din motive ar fi amuzamentul – şi-i reuşeşte-al dracului. Al doilea ar fi revolta faţă de clerici şi aristocraţi – îi reuşeşte şi-asta - e multă tăbăceală ironică aici.
 
Dar totuşi. Ce e cu perversiunile descrise, de ţi-e şi ruşine să le spui, darmite să le mai şi faci? Care să fie rolul lor? Să fie material pentru masturbarea de secol XVIII? Să fie un motiv patologic sau unul provocator cultural – after all, de ce erotismul n-ar fi cultură?

Aş vrea să trec la câteva fragmente care m-au lăsat cu gura căscată şi uscată:
 
Printre buci voluptoase şi fofoloance strâmte, găsim personaje înfiorătoare, apetisante cică, în felul lor (sic!):
Fanchon în vârstă de 69 de ani este saşie, cârnă, îndesată, grasă, o frunte de nimic şi mai are doi dinţi. Un erizipel îi acoperă bucile, nişte hemoroizi îi ies din gaură, o ulceraţie îi mănâncă vaginul, are o coapsă arsă şi un cancer îi roade sânul. Este tot timpul beată şi vomită, se băşeşte şi se cacă peste tot şi-n orice clipă fără ca măcar să-şi dea seama. (p.147)
De asemenea, pizda Therezei era sălaşul tuturor murdăriilor şi ororilor, un adevărat mormânt a cărui putoare te leşina. De când se ştia ea, Therese nu se ştersese, după cum spunea, la cur, iar de-aici nu mai rămânea nici o urmă de îndoială că mai era niscaiva căcat de pe vremea când era copilă. (p.127)
 
Evident, am mai aflat – nou pentru mine – că pişatul de minoră poate fi privit, întins pe trup sau băut (parcă era ceva asemănător şi în Luni de fiere). Că poate fi instituită foarte bine şi o şcoală de labă. Sau că mucii de iarnă (tot de minoră, evident), pot fi sorbiţi cu nesaţ.

În fine, o groază de orori care nu doar că te uimesc (nici în filmele porno nu dai de-aşa ceva...), dar te şi învaţă câte ceva. Nu degeaba cartea are subtitlul Şcoala libertinajului.

PS: Nu vreau să uit traducerea excelentă a Tristanei Ir care a reuşit să folosească un limbaj natural, în cazuri care culţilor noştri ipocriţi le repugnă.

PS2: Cred că ştiţi că Pier Paolo Pasolini a făcut şi un film controversat după carte (imaginea e din film).