12 ianuarie 2009

Pro Le Clézio

Dacă celelalte premii Nobel - pentru fizică, chimie etc. - ne sunt nouă, publicului larg, indiferente – ne-ar interesa numai dac-ar fi români -, cel care ne interesează pe toţi este premiul pentru literatură. Ne place-al dracului dacă scriitorul nostru favorit e garnisit cu-aşa premiu, cel mai celebru din lume, ne face să ne simţim c-am contribuit şi noi, colo, la aprecierea mondială - suntem, iată, nişte cunoscători cărora gusturile le sunt confirmate. Iar dacă premiul îl ia cineva de care n-am auzit, spunem că Pamuk a luat premiul pentru persecuţiile sale politice, că Lessing l-a luat doar pentru că-i bătrână şi lesbiană, că Le Clézio e de stânga.
Totuşi, motivaţia juriului e de fiecare dată alta.
Uităm că juriul nu numai că este, ca orice juriu, subiectiv, dar şi că are o misiune şi mai grea, aceea că trebuie să aleagă dintre mii de literaturi, despre care noi, cititorii obişnuiţi, habar n-avem.

Le Clezio

Cine e? Un sondaj al revistei Lire din 1994 "Care este cel mai mare scriitor de limbă franceză în viaţă?" l-a pus pe primul loc pe Le Clézio, pe-al doilea bătându-se Julien Green (un american!) şi Jean d'Ormesson. (Şi apropo de d'Ormesson, întrebat într-o emisiune TV dacă Le Clézio merită Nobelul, rivalul său într-ale romanului a zis că da, îl merită, însă imediat a spus că nu-l consideră un autor mitic, în genul lui Proust şi Gide - de parcă un Proust sau un Gide ar mai putea exista azi !)
Le Clézio e un autor complex, care a trecut prin mai multe etape de creaţie – una experimentalistă, „furioasă”, începută cu Proces-verbal şi sfârşită cu Războiul, una fantastică (Giganţii), şi una clasică, începută cu Deşert. Eu am citit destul de demultişor Căutătorul de aur (din ultima etapă) şi mi-a plăcut mult. Mai ţin minte că este vorba despre o călătorie în căutarea unei comori dintr-o insulă; e vorba şi despre războiul cel mare, şi mai sunt nişte descrieri poetice extraordinare – cele ale bolţii cereşti le voi ţine minte mereu.
Oricum, chit că nu ne place verdictul suedez asupra literaturii contemporane, există totuşi un avantaj: ne face să mai citim şi alţi scriitori, uitaţi de editorii tot chitiţi pe cei notorii – alde Llosa, Murakami etc., care oricum, sunt citiţi şi vor rămâne în conştiinţa cititorilor.

20 de comentarii:

  1. De ce n-ar putea exista Prous, ori Gide azi ? Ori Sartre.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din prea multe motive pt a le enumera aici, dar, chiar daca ar exista (P, G ori S), oricum nu ne-am da seama de asta...

    ps dragos, totusi NU poti sa-l faci pe julien green 'american'! in primul rind pt k, desi american, s-a nascut la paris, a scris 99% din opera lui in franceza si a trait in franta mai toata viata... adica, daca francezii l-au admis pina si in academia franceza! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai si o groaza de francezi nu si-au dat seama pe vremea lor, ce are una cu alta ?

    RăspundețiȘtergere
  4. da, noroc ca i-au dat nobelul lui Lessing, ca altfel nu auzeam de ea.
    dar pe le clezio nu stiu daca o sa-l citesc; nu-mi starneste nimic

    RăspundețiȘtergere
  5. @mircea popescu - pai eu ma refeream ca e o prostie sa te compari cu niste nume celebre, trebuie sa fii tu insuti.
    @als - de ce-ai sarit? - erau ghilimele.
    @mircea popescu - pai nici mai vrea sa existe P sau G sau S... Ce folos? Fiecare sa fie el insusi.

    RăspundețiȘtergere
  6. De acord la partea cu comparatul.

    Ce ziceam eu e ca pot fi, si inca foarte bine, scriitori tot asa de valorosi ca respectivii, dar nu fiind ori incercand a fi Sartre ori Gide, ci fiind ei insisi.

    Cred ca de fapt suntem de acord, decat ca ne-am agatat in exprimari.

    RăspundețiȘtergere
  7. Printre cei care 'nu si-au dat seama' (de valoarea lui Proust, de ex.) a fost Gide insusi ;)
    Dar ideea era alta: o opera se construieste in timp, caramida cu caramida, si e f posibil ca, pina nu e pusa ultima caramida, sa nu-ti dai seama de imensa ei valoare... Poti vedea talentul (daca esti un critic bun), dar nu si anvergura.

    Acestea fiind spuse, chiar nu cred ca literatura franceza ar avea, in momentul de fata, echivalentii (ca valoare!) ai unor P, G sau S.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dar ia-l pe Rimbaud. Cate caramizi sunt acolo ?

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu vorbim dspr exceptii. Dspr wunderkinder a la Mozart s.a.m.d.
    Oricum, la Rimbaud sint fix atitea caramizi cite trebuia sa fie... i se pare cuiva ca opera lui e o constructie neterminata??

    RăspundețiȘtergere
  10. Pai bine, dar tu zici ca opera se construieste in timp, caramida cu caramida.

    Si fix despre exceptii vorbim, ca G P S ce-s ?

    Practic, opera se construieste cum se construieste ea, cam tot ce putem spune.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma refeream la exceptia Rimbaud, care este cu totul altceva decit 'exceptiile' Gide, Proust & Sartre...

    Exista cazuri de scriitori care isi construiesc, caramida cu caramida, o opera EXCEPTIONALA (G, P, S) si altii care, precoci fiind (R), 'ard etapele' & lasa in urma un foc de artificii la fel de valabil ca o opera; ASTA e exceptia!
    Capodopera fiind, prin natura ei, de domeniul exceptionalului, nu conteaza din ce (cite) titluri e facuta; dar conteaza daca: a) autorul ei este perceput inca din timpul vietii ca autorul unei capodopere, b) daca acea capodopera este validata ca atare de contemporani sau de urmasi si c) daca a existat intentia de 'opera' (in sensul plin al acestui cuvint; cazul G, P & S) sau doar talent exploziv (cazul R.)

    RăspundețiȘtergere
  12. Riscante clasificari, cred ca mai bine o lasam incurcata.

    RăspundețiȘtergere
  13. Eh, sigur k e mai comod s-'o lasi incurcata' atunci cind nu vrei - sau nu poti - sa pui lucrurile in ordine.
    Sau ordine in lucruri ;)

    RăspundețiȘtergere
  14. N-ai ce ordine sa pui, frate.

    O data in principiu, pentru ca ordine se poate pune doar in ceva finit si marginit, iar creatia umana nu-i nici una nici alta, mai ales nu in varfurile ei.

    Nu conteaza nici pentru autor, nici pentru opera, nici pentru cultura daca autorul este recunoscut in timpul vietii, viata lui fiind de-a dreptul incidentala in poveste.

    Vorba asta capodopera ce-o folosesti n-are un sens anume cum n-are vorba "flegmatic" un sens anume, e o ramasita colocviala a unui sistem intre timp abandonat.

    Iti va da in cap, si Sartre, si Gide, daca te-aud cu intentia lor de opera, auzi tu la existentialism intentionalitate.

    Si mai sunt destule.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mda, ma asteptam sa vina si un moment de agresivitate - e tipic tinerilor dornici de afirmare &, ca atare, e banal.
    Deci:
    1 Ordine se poate pune in ORICE, cu atit mai mult cu cit acea 'creatie umana' este o opera - asadar, ceva finit; nu inteleg ce inseamna 'creatia umana nu-i nici una nici alta, mai ales nu in varfurile ei' (?): este o formulare neclara;
    2 Este FOARTE important pt un autor daca este recunoscut in timpul vietii sau nu; intreaba orice autor si, daca e onest, iti va confirma ;)
    3 Capodopera 'n-are un sens anume'?! Iarasi o exprimare neclara! 'Ramasita colocviala'? 'Sistem abandonat'? Care 'sistem', si 'abandonat' de cine? Capodopera este - dimpotriva - acel nec plus ultra al oricarei creatii, in lipsa careia n-are rost sa vorbim dspr Valoare. Sau o fi si Valoarea vreo 'ramasita colocviala' a unui 'sistem abandonat'??
    4 Confunzi intentia autorului cu rezultatul, adica opera. Intentia autorului este 'incidentala'; opera ia fiinta indiferent de ceea ce isi propune, sau nu, autorul ei. Exista artisti care-si propun, la modul manifest, construirea unei opere (vezi Proust) si altii care, fara a-si propune neaparat asa ceva, sfirsesc prin a da... o opera! Iar aceasta opera include nu doar corpusul scriptic, ci si totalitatea gesturilor, uneori incoerente sau inconsecvente, care insotesc opera propriu-zisa: de ex., viata lui Gide insasi este, la modul definitiv, parte a operei sale, asa cum actiunea politica a lui Sartre nu poate fi despartita de sintagma 'opera sartriana'...

    Si mai sint, intr-adevar, destule.

    RăspundețiȘtergere
  16. Lasa-ma cu prostiile, auzi colo tineri dornici de afirmare. Ostilitatea e onesta si castigata prin munca-ti asidua si sudoare.

    Ideea ca ordine se poate pune in orice e de-a dreptul pe langa drum. Ordine se poate pune doar in ceva finit. Daca nu intelegi ce este ceva finit, poti folosi notiunea ajutatoare de numarabil.

    Ceva numarabil este acel ceva care se poate pune in linie, in dreptul sirului numerelor naturale, intr-o asociere de unu la unu.

    Mai ramane acum sa arati cum creatia umana este numarabila. Sau eventual, sa citesti ce mai zic oamenii ce si-or ocupat timpul incercand sa arate aceasta. Dupa cum te roade afirmarea.

    Este de asemenea falsa notiunea ca o opera este ceva finit. Tocmai asta e valoarea artei, ca nu e complet data in forma sa, ci din contra, ca poarta sens in functie de subiectul receptor, si in conditii noi, altele decat cele in care a fost elaborata. Ca atare, isi transcende limita aparent obiectiva, sau in alte cuvinte, nu o are.

    Ce spune un autor ori altul asupra problemei creatiei lui nu este decat TOT marginal in raport cu problema.

    Chiar si asa, nu este adevarat ca ORICE autor va confirma importanta receptarii pentru el. Daca te preocupa problema, vei constata ca imparteala este cam egala intre cei ce declara ca le pasa si cei ce declara ca nu le pasa.

    Propunerea ca "unul onest" va zice ca tine nu face decat sa-ti arunce afirmatia in ridicol : devenind nefalsificabila (prin aceea ca daca experienta o infirma, vei sustine ca autorul nu este de fapt onest, dar daca experienta o confirma, vei sustine ca autorul e de fapt foarte onest), nu mai este o afirmatie cu valoare de adevar.

    Cuvantul "capodopera" face parte dintr-un sistem estetic anumit, particular si nu universal. Las ca exercitiu, cititorului dornic de afirmare, sa se documenteze in ce priveste numele si perioada.

    Nu simt ca ai nici cultura necesara pentru a purta aceasta conversatie intr-un mod egal, adica din care sa castigam amandoi ceva, nici respectul necesar pentru a ma motiva sa continui a te informa. Aceasta lipsa de motivatie se si vede, de altfel, in calitatea textului meu, daca ma uit inapoi.

    Ti-as zice ca nu e vina mea, dar banuiesc ca intr-un sens este. Mi-e lene, si nu vad de ce meriti.

    RăspundețiȘtergere
  17. Deci:
    1 Nu faci decit sa repeti idei preluate de la altii & prost digerate, dar n-am timp & nici chef sa le contrazic.
    2 Esti incapabil sa discerni intre opera (= ceva finit) si interpretare (= ceva deschis, deci in-finit).
    3 Mai mult: esti incapabil sa discerni intre un sens propriu & unul figurat: 'ordine' nu se refera numai la numere.
    4 Amesteci planurile, colportind enormitati (de ex., aceea ca o capodopera 'face parte dintr-un sistem... particular si nu universal'.)
    ps Enormitatea suprema este ca imi spui mie, care scriam dspr 'Finnegans Wake' cind tu abia te nasteai, cum sta treaba cu (capod)opera, interpretarea s.a.m.d.
    Induiosator.

    RăspundețiȘtergere
  18. Dom'le, bine ca n-ai scris Finnegans Wake de-a dreptul, il mai scuteai si pe Joyce bietu' de-un drum.

    Nu s-o meritat, sau ce ?

    A stai, am ghicit, o idee proasta de sertar, dar ti s-a facut mila si de un biet irlandez si i-ai dat si lui ceva farmitura acolo, sa poata hrani familia ? Doar era si el mai tanar, deh.

    RăspundețiȘtergere
  19. Mda; 'bancuri' de Vacanta mare.

    For yr information, Joyce era om in toata firea cind a-nceput sa scrie FW (care i-a luat 17 ani: 1922-1939), ramine - ca o contributie inestimabila la exegeza joyceana - sugestia eleganta a 'gurilor de hranit', asta arata - presupun - nivelul de intelegere a artei a tinerei generatii, care considera capodopera ceva 'depasit'...
    ps eu zic sa te mai uiti o data peste 'Opera aperta' a lui Eco: desi 'depasita' (are aproape 50 de ani!), anumite idei cred ca mai sint valabile... dar nu alea pe care crezi ca le-ai inteles tu ;)

    RăspundețiȘtergere
  20. One more thing: daca tot ai folosit 'trilema' pt blogu-ti, ar fi trebuit sa stii ca eu am folosit cuvintul asta inca din primul nr al Dilemei, in 93...
    Dar nu-i poti cere asta unui om recent.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...