26 ianuarie 2009

Teama de aproapele

Îmi place tare mult să mă joc cu copiii, care nu se sfiesc de apropieri si atingeri, de mirosuri şi murdărie.
De asemenea, nu-mi place, dar nu mă feresc ca de ciumă de cei mai în vârstă cărora – mai ales în aglomeraţie – le place să intre-n tine ca o boală.
În schimb, am remarcat un lucru – că cei mai tineri au oroare de atingeri.

Mi s-a intâmplat, mai ales în călătoriile mele dese cu autocarul la Constanţa, să m-aşez lângă vreo studentă sau lângă vreun student şi, cum scaunele sunt strâmte, să fiu nevoit s-ating din greşeală pe aproapele meu de călătorie – fie pe genunchi, fie pe umăr. Şi-i simt pe toţi cum se strâng în ei ca un arici, parc-ar vrea, dac-ar putea, să iasă pe geam. Ba ştiu pe cineva care, atinsă find, îi vine să-l omoare de-a dreptul pe celălalt.(Evident, nu mă refer în nici un caz la gesturile asumat sexuale.)

Şi stau şi mă întreb ce-i cu tinerii? Să fie timiditate, pudoare sau lipsa de experienţă socială?

18 comentarii:

  1. Mai degraba e "violarea spatiului personal". Mi se face efectiv rau cand vreun fumator de Carpati, pe la 50 de ani, imi sufla in fata. Mi se face rau cand vreun pusti emo se prinde de bara si imi atinge mana din greseala. Mi se face rau cand vreo tanti se sprijina de mine. De multe ori am aceeasi reactie si cand ma atinge un cunoscut.

    Daca eu nu-i ating si ii las in pace, ei de ce naiba nu pot sa faca la fel?

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu reactionez la fel, nu suport sa fiu atins daca nu sunt avertizat in prealabil: vezi ca s-ar putea sa franeze iar brusc metroul si sa fiu nevoit(a) sa-ti ating maneca gecii

    idem ionuca: daca eu ma straduiesc sa nu ating pe nimeni, ei de ce nu fac la fel?

    RăspundețiȘtergere
  3. @ionuca & @raul - nu v-ati intrebat care e cauza? Eu, de pilda, n-am nici o problema.

    RăspundețiȘtergere
  4. e clar, toata lumea se fereste de contacte accidentale, explicite or neprihanite. ma alatur si eu grupului reactionar (fara sa-i ating) format din ionuca si raul.

    ca explicatie as spune ca este vorba despre un amestec inefabil intre 'mala educacion' si 'no country for old men' :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @dragos c:nu m-am intrebat pt ca asa mi se pare normal sa reactionez. atingerea altuia, oricat de neintentionata, e o forma de invadare a spatiului personal

    @ pantacruel: in mala educacion there is a country for an specific old man :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu e o chestie specifica tinerilor, dragos c: nici eu nu suport atingerile! ;)
    Sigur, daca sint accidentale sint de inteles (frine etc)...

    in acest context, o mica anecdota: acum multi, muuulti ani (eram un pusti, practic) am fost la cinema cu o matusa + o prietena de-a ei, casatorita cu un francez & traitoare mai mult la paris; nu mai tin minte ce film era, dar tin minte f precis ce a urmat pt k, din cauza mea (care am vazut gresit rindul pe bilet), a venit un cuplu care ne-a sculat pe toti 3 de pe rindul respectiv (noi avind locuri fix in spate)... pina sa ne sculam, insa, parlamentari, vociferari, dar cum e posibil, asta e locu meu etc etc.
    la un moment dat, nenea a atins-o pe cucoana semi-pariziana, probabil k s-o forteze sa se scoale, moment in care ea s-a zburlit, efectiv, si i-a zis scurt & casant ceva ce - iata - n-am uitat de-atunci: 'Fara miini, te rog!'

    probabil, deci, k la mine este urmarea acestei traume in care, vinovat/rusinat de incurcarea rindului, am internalizat urmarea (atingerea unui strain) k o kestie nasoala... ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ah, mi-am dat seama ca, in schimb, nu vad nimic rau in a trage de maneca/impinge etc persoanele cunoscute. Nu e frumos din partea mea. Promit sa nu mai fac :(

    RăspundețiȘtergere
  8. apropo de atingeri si mangaieri ratacite...
    am gasit asta acum cateva minute prin catavencu... e la fix :)

    01.38 EI BINE, AM FOST ŞI IO LA VÎNĂTOAREA LUI ŢIRIELU, AM FOST RESPONSABIL CU MUJTARUL. APOI SEARA, DUPE CE SA ÎNPUŞCAT TOŢI ĂIA 200 DE MISTRENŢI, A TREBUIT SĂ MERGEM LA CULCARE. ŞI, ÎNTRUCÎND NU MAI EREA PATURI, A TREBUIT SĂ MĂ CULC IEU ÎN PAT CU ŢIRIELU!! PE LA VRO 3 ŞI CEVA NOABTEA, DUPE CE SA FOIT ÎNCERCÎND SĂ NU MĂ ATINGĂ, LAM AUZIT PE ŢIRIELU PLÎNGÎND ÎNCET. MAM ÎNTORS CĂTRE EL ŞI LAM ÎNTREBAT: "DE CE PLÎNGI?" APOI LAM LUAT ÎN BRAŢE PT. CĂ ŢIRIELU PLÎNGEA CU LACRIMI DE COPIL DEI SĂREA CĂMAŞA DE PLÎNS: "OF, CE VIAŢĂ DE CÎCAT AM: MĂNÎNC ŞI OMOR, OMOR ŞI MĂNÎNC, E TOT CE FAC!! NOROC CĂ SA INVENTAT MUNCA, SĂ MĂ POŢ REFUGIEA ÎN EA ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ!" ŞI PLÎNGEA CU HOHOŢI.

    RăspundețiȘtergere
  9. cred ca e o diferenta la fel de aleatoare ca aceea intre introvertiti si extrovertiti. la fel, spatiul personal cred ca are marje de eroare diferite de la om la om. imi amintesc ca citisem acum cativa ani buni un eseu de dennett, cred ca se chema "cum ne tesem eul". vorbea acolo de o granita fizica, care ma separa de mediu si de celalalt, si de o granita psihologica. e evident ca cel putina a doua e o constructie personala, la care pot contribui evenimente "traumatice", ca in cazul lui als, sau norme internalizate din familie, care imi dicteaza pana unde pot atinge si eu pana unde atingerea celuilalt nu imi invadeaza granita.
    si hotarul meu e f apropiat de pielea-mi. cred ca sunt si eu parte a grupului reactionar

    RăspundețiȘtergere
  10. mie sincer sa fiu nu pot sa spun ca-mi displac atingerile intamplatoare. mi s-a si intamplat sa merg statii bune pastrand o legatura fragila a unei atingeri (cu cotul?) de catre altcineva... mie mi se pare ca ar avea ceva mister intamplarile astea... uneori vorbesc necunoscuti fara sa foloseasca cuvinte:)

    RăspundețiȘtergere
  11. mie in tren mi s-a intamplat sa adorm.si era o tipa langa mine.nu o cunoasteam.si in timp ce dormeam...capul mi-a cazut pe umarul ei.si nu a spus nimic.a asteptat sa ma trezesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mda, in prima mea saptamana in metrou a adormit si "pe mine" un tip. Pe atunci nu eram asa de "sensibila" la atingeri, da' tot mi-am miscat cotul ca sa-si ridice naibii capul de pe umarul meu.

    La ce reactii am acum, cred ca i-as tranti o palma, l-as mai si injura si m-as duce in celalalt capat de metrou.

    RăspundețiȘtergere
  13. Aoleo, pericol public! nu adormiti pe ionuca :))

    RăspundețiȘtergere
  14. @ als: poti sa stii! Si aia e varianta light, ca ce ii fac in gandul meu implica un shotgun si mult sange :D

    RăspundețiȘtergere
  15. nici una din cele 3. e vorba de educatie si de respectarea spatiului personal. Vezi la coada, cum ti se suie toti in spate, mi se pare o nesimtire fara seaman.

    RăspundețiȘtergere
  16. Cu părere de rău spun că şi eu sunt aşa. Ca şi ţie, mi se întâmplă în metrou să se aşeze cineva mai lat lângă mine şi să fie nevoie să ne atingem hainele. Iniţial nu reacţionez, apoi încep să reflectez asupra apropierii. Stăm amândoi acolo pe scaune, ne plictisim, n-avem la ce ne uita pe geam. Ne aflăm la o distanţă prielnică unei conversaţii. Şi totuşi CEVA ne opreşte să luăm contact unul cu celălalt. În încercarea de a defini acel ceva vine sfiala şi nevoia de a mă cufunda în scaun.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...