1 aprilie 2009

păi să vedeţi!

este clar că şi după această carte voi vedea altfel tablourile impresioniştilor şi nu numai.

cine este autorul?
victor ieronim stoichiţă e un mare cercetător în arte vizuale – a fost elev şi la şcoala de la păltiniş –, doctorat la paris, profesor pe la harvard – tot tacâmul academic visat de neaoşii noştri.
ei bine, în acest volumaş îşi propune să dovedească că în tablourile lor, impresioniştii au avut ca temă meditaţia asupra actului de a vedea. "impresionismul 'gândeşte privirea' cu o voinţă de inovare care nu presupune în mod necesar ignorarea tradiţiei, cât, mai degrabă, dialogul cu tradiţia. această 'tematizare a privirii' este 'modernă', căci ea însumează înseşi limitele vederii şi ale picturii."

primul eseu porneşte de la tabloul lui manet, Calea ferată, în care nu e nici o cale ferată. unde să te uiţi, ca privitor, la femeie, la cartea ei, sau la fetiţa ce străvede prin grilaj şi fum? vrea să ne spună ceva manet? e el un gânditor sau e doar un zugrav? victor ieronim stoichiţă ne explică, citând uimitor (şi) din zola şi baudelaire.



al doilea tablou analizat a al lui gustave caillebotte, Interior.
ce e cu femeia care se uită pe/prin geam, apoi prin grilaj, vede aerul – vorba lui radu petrescu – dincolo de un alt grilaj, geam etc.? ce scriu literele de sus? şi prin toate aceste obstacole, autorul porneşte să povestească o întreagă aventură impresionistă.



apoi, cum se raportau degas şi manet faţă de tablou? erau voyeuri sau participanţi activi? dar noi, noi cum ne raportăm la tablou? vedem şi noi ca şi ei?

Victor Ieronim Stoichiţă, Vezi?, Ed. Humanitas, Buc., 2007, 112 p., trad. colectiv

33 de comentarii:

  1. interesant...se gaseste prin librarii? sau ai comandat-o de pe vreun site?

    RăspundețiȘtergere
  2. @ana - am luat-o de la kilipirim, cu reducere, dar cred ca o gasesti si pe librariile online.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da' Manet nu era chiar ASA de impresionist. Si lucrarea se cheama, cred, cu titlul complet "La gare de chemin-de-fer de Sceaux" si atunci se explica, oarecum, de ce "inteligenta" vizuala este, evident, aburul de la locomotiva :-) si nu iluzia optica data de cele doua bare orizontale ale grilajului. Da' din Baudelaire de ce sa nu citeze, ca era prieten cu Manet si il baga si intr-o pictura? (Manet pe Baudelaire). Cu Zola nu stiu daca era prieten.

    RăspundețiȘtergere
  4. @anonim - nu titlul tabloului conteaza, ci intelesul lui. "inteligenta" vizuala nu se refera la abur, ci la pozitionarea privitorului fata de planurile propuse, la "aventura" prin care trebuie sa treaca privitorul, trecand prin ele. tablourile despre care am scris sunt exemplele principale, in carte exista mai multe. mi s-a parut uimitor cate elemente comune aveau literatura si pictura pe atunci.

    RăspundețiȘtergere
  5. Oricum, ca poveste, nu ai cum sa-ti dai seama daca personajele asteapta un tren sau au iesit la promenada si fetita a tras de dadaca sa o duca la gara sa se uite la trenuri! Mai cu seama ca animalul din bratele dadacei/mamei/, verisoarei/matusii e mult prea mic si, normal, te trimite la animalul scirbosel si relativ incert din "Olympia". Da', oricum aici pare sa fie in faza Courbet si inteleg perfect de ce era Cezanne entuziasmat de Manet.
    Da, e de mirare ce relatii aveau intre ei artistii. Sa citesti si eseutzurile despre pictura ale lui Baudelaire, daca nu le-ai citit. Si Verlaine are un adevarat manual. Iti vor placea sigur.

    RăspundețiȘtergere
  6. @anonim - mersi frunos, in afara de poezii, n-am citit altceva de baudelaire.
    buna intrebarea ta despre animalut, oare de ce e acolo? are, desigur, un anumit rol. care sa fie? (poate pana la urma scriem o carte:))

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred, totusi, ca femeia e o dadaca tinara, sa zicem Ninette, care-o duce pe fetita rasfata si instarita la plimbare. Isi ia cu ea o carte - poate chiar Sade, poate chiar Baudelaire - ca sa poata visa in voie, cit se zbuciuma copchila prin ambient. Fetita, sa spunem Emma Nebovary - cu accent ascutit pe e :-)), se plictiseste, insa, de parcul plin de midinete si frizeri din Sceaux si trage cu insistenta de dadaca sa o duca la gara, sa se uite la monstrii de abur. In preajma garii, ce sa vezi "Voila, Ninette, un petite chien!" si se pune sa se joace cu catelul. Se satura dupa o vreme, dar nu vrea sa renunte la catel, asa ca o pune pe dadaca sa-l duca pina la gara unde, in timp ce ea se uita la trenuri, catelul adoarme epuizat, dadaca e profund dezamagita ca n-are bani de tren sa-si ia si ea lumea in cap, iar peste toate astea, Manet picteaza. Ce viata! FIN
    Povestea ta?

    RăspundețiȘtergere
  8. @anonim - super poveste! dar de fapt, femeia nu e dadaca, e chiar sora fetitei. este model la pictorul manet, iar el a pictat fetita cu spatele pentru ca nu o cunoaste, dar modelul ii tot povesteste despre cat de curioasa e. modelul nu stie de fapt sa citeasca - vezi si romanul lui schlink - cartea e o ironie a pictorului. modelul se uita la noi, noi la el, dar de fapt ceea ce e important e in spate, doar fetita vrea sa stie, si noi ar trebui la fel, sa iesim dincolo de grilaj si sa rupem valul. acolo e perspectiva viitorului, femeia nu mai are nici o perspectiva. macar daca s-ar fi uitat la caine, care macar tine ochii inchisi/viseaza.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce postmoderna e povestea ta! Dar s-ar putea sa ai dreptate, pentru ca Manet are bunul obicei de a-si bate joc de public si vorbesc serios cu bunul obicei. "Nu e vina mea ca sinteti prosti" ne spune el, in timp ce se metamorfozeaza in propria lui pictura. Acum, din pedeveu plastic, cel mai tare si mai tare imi plac traiectoriile privirii: practic, daca esti atent, privirea directa femeii deschide primul plan, iar privirea copilului deschide planul secund. De fapt, privim simultan in fata si in spate.
    Si te mai contrazic intr-un punctuletz: cele doua nu sunt de aceeasi conditie sociala. Uita-te la coafura fetitei, parul strins intr-un coc elegant, linia umerilor si a gitului si fa comparatia cu pletele desfacute, palaria ieftina decorata cu... margarete, si mai ales gitul si mainile robuste ale insotitoarei.
    Oricum, multumesc ca mi-ai facut placerea de a te prinde in jocul meu. Demult n-am mai vorbit de clasici. Hm, tablouri povestite. Am putea extinde treaba asta si la "Mic-dejun pe iarba", desi tabloul asta de care vorbim e tare frumos.

    RăspundețiȘtergere
  10. @anonim - nu te contrazic la coafura, nu prea le am...
    si eu multumesc ne-am pus imaginatia la incercare!
    referitor la dejunul in iarba, am avut noroc sa prind o expozitie la orsay cu lucrari ale lui picasso referitoare la tabloul lui manet. n-am cuvinte sa spun mai mult, desi multe mi s-au parut rizibile.

    RăspundețiȘtergere
  11. @anonim - cred ca e primul dialog cu un anonim care mi-a facut reala placere! nu inteleg de ce oameni cuminti/cu minti frumoase de obicei se abtin sa comenteze, cand pot oferi bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  12. musee d`orsay , paris , celimage - lessing archive ( 1862- 1863)

    1863 "mic dejun pe iarba " publicat si sub titlul de "baia" si inaintat in "salon" devine cumva revolutionar . partea trista este ca in final este respins. cand o noua versiune al lu` napoleon a3lea a fost prezentata in salon des refuses ( ca alternativa ) se isca un mega scandal. atat publicul cat si criticii nu vor sa participe la defaimarea maestrului .

    pe cand "concert la tara" a lui giorgione ( 1477-1510 ) in louvre trecea drept opera necunoscuta - apare versiunea moderna al acelui "sujet" ca vulgara . multi clasici prezinta postura de acte la "tara" !
    dar ca figura de arta - victorine meurent - ramane modelul preferat a lui manet - asa unpic cu privirea drept inainte spre observatori. asta a fost taman o catastrofa. fapt pentru care a fost catalogata drept o parada de "moda" la picnic incadrata de doi tipi ( fratele lu manet si rondolphe leenhoff - viitoru` sau cumnat ) .

    ma rog ! criticosu` theophile thore` un prieten mega a lu budler reproseaza cica ar fi o "compozitie absurda" si aminteste intr-o doara ca virgula calitatea luminositatii si culorii la tzara ( unde`s tzaranii de regula) plus aspectele naturii ar fi influentat torso-ul femeii. oki !

    pana la urma cum se-n-mplunta in viata de - deibaidei - cica manet tipu ar fi fost pana la urma o figura galion cu un spirit formidabil cu toate ca nu a participat la expozitiile de "grupa" in faza aia mai nasoala.

    p.s. mai are una tipa cu palarie si o cheama irma brunener (1882) intru louvre, paris spre benoclare iar fostul jurnaliator theodore duret povesteste cum se intamplase de fapt cu portretul madamei cu palaria neagra .

    p.s. apoi cu e. zola a fost tare , tare bun prieten ca il trase in "kip-chip" in anno domini 1868 cu portret de tuoata splendoarea care in tonalitatea intunecata "betoneaza" diverse detalii din vizaju lui zola carevasazica in biroul dumnealui si spune impresionat - impresionistic ( atonsion: ) daca astazi sunt ceva valoros o datorez pur si simplu unei interpretari exacte precum si unei analize fidele realitaii .

    RăspundețiȘtergere
  13. pardon brunner typo. era austriaca . vieneza si prietena cu mary laurent .

    RăspundețiȘtergere
  14. dragos c

    Ma simt absolut onorata, dar s-ar putea sa ma stii de pe blogul lui Luciat: nu-s deloc cuminte si nici anonima. De acolo am ajuns la tine. Doar ca acum jocul a fost mult prea fain si realmente am ajuns sa am angoasa numelui pe net - ma uluieste constant numarul tau de telefon postat asa, sfidator - ca mi-e frica sa nu se interpreteze altfel. Probabil ca o sa ma deconspir la un moment dat, deocamdata, prefer sa ramina asa, fara suparare, mai ales ca nu vreau sa-ti stric imaginea buna despre mine :-)) Si discutia mi-a placut just like that si iti multumesc inca o data.

    @emma enescu

    N-o sa pricep in ruptul capului de ce tii mortis sa-ti dai cu stingu-n dreptu'. Informatie absolut ok, dar restul... brrr, un autism de ala de un maxim prost-gust.

    RăspundețiȘtergere
  15. evident ca nu vei pricepi . fapt pentru care preferi si obtiunea anonima . sau cum asa ? informatia a fost ok ? doar ok ! sau nu ?

    RăspundețiȘtergere
  16. pricepe . iata ca ma intimidasesi ! oare ma vei ierta ?

    RăspundețiȘtergere
  17. @emma enescu :-)) Bine, bine, scuzele de rigoare, am priceput :-))
    Doar ca era faza cu povestea tabloului. Stim si noi de modele si de Salon; dar eu, cel putin, dragos c, nu stiu -sper-, te rog sa faci si tu o poveste despre "Dejunul pe iarba". In fond, discutam despre "inteligenta propriei noastre priviri".

    RăspundețiȘtergere
  18. anonim : avem probleme de repere ? suntem anonimi ca si la sedintele de dependentza ? cunoastem autismul "brrr" de la cursurile de psiho ? sau de ce nu vrem sa punem o litera acolo sha ! fie un A. un L. un Z. un E.L. sau ma rog un H. asa doar de pamplezir ? vezi tu draga anonim si pictori , scriitori au folosit macar un pseudonim . sa-ti stea anonimatul in legatura cu un traumatism ? obisnuinta anonimatului ? trecem invizibili prin lume ? nu ne baga nimeni inseama pe stritz ? te-a umilit cineva grav si ti-ai pierdut increderea in lumea asta rea artistica ?

    ce zisesi de inteligenta ? adica nu iti descriam aaa...nu dejunul ! desigur ! nu ! ci "micul dejun..." asadar ! sa nu facem confuzii care ne-ar refuza in salon direct de la intrare nu-i asa ? in fine ...

    RăspundețiȘtergere
  19. Lasa-ma, bre. Vezi-ti de treaba... Cih.

    RăspundețiȘtergere
  20. eeeeeh ! hahaha

    stii ? mi se spune ca nu sunt prea inteligenta , cultivata , etc ... dar mi se spune ca sunt brilianta !

    pardoneazama pliz ! k k era bine sa scriu "pictorii" si "scriitorii" ma domnia dumitala la "androgina" ma iarta nu ? ma duc la un vin "bre/cih"! amuzanta ratare de intentie din capul locului nu-i asa ?

    RăspundețiȘtergere
  21. lucrul cel mai interesant, dupa mine, la tabloul lui manet este privirea usor 'louche' a celei care sta cu fata... e aproape k si cum manet ar fi fost un fotograf de ocazie care ar fi surprins un instantaneu 'a la derobee' - ceea ce, evident, era in afara chestiunii la vremea respectiva, cind fotografiatul implica un intreg ritual & protocol.
    privirea fetei/femeii 'surfeaza' parca: se uita oarecum vag si la pictorul-'fotograf', si la noi (care avem acelasi unghi de privit). e k si cum l-ar/ne-ar intreba: ma gasiti chiar asa de interesanta? ;)
    (impresia de 'cine-verite' face sens & poate fi legata de parerea lui jean-luc godard, care spunea k, odata cu manet, ia nastere cinematograful...)
    pd alta parte, desi si olympia ne priveste frontal, privirea ei este (desi aparent obosita) mai dura, mai confruntationala, mai 'obraznica'; olympia 'sta la pozat', este clar. cea de aici pare surprinsa - in toate sensurile ac cuvint...
    cit dspr catelandru - NICIO asemanare cu oribilitatea aia mica de pisica zbirlita din tabloul 'olympia'! asta este un 'puppy', un biet suflet adormit & nevinovat - allalt e un 'piccolo mostro' straight from hell ;)

    dragos, TREBUIE sa citesti paginile dspr arta ale lui baudelaire & 'jurnalele' sale! au aparut si in romaneste, ti le pot imprumuta eu daca vrei; 'mon coeur mis a nu' este o minunatie...
    ps dupa stiinta mea, manet ii cunostea SI pe zola, si pe mallarme etc

    RăspundețiȘtergere
  22. @ALS Perfect de acord, insa eu ma leg cu obstinatie de ceea ce a scris Dragos. Povestea? Tu ce crezi, ce s-a intimplat acolo?
    Avem inteligenta vizuala pre si post-post moderna?

    RăspundețiȘtergere
  23. haha
    pt a spune ce cred dspr povestea lui dragos ar trebui sa fi citit SI ce spune v.i. stoichita dspr tablou, nu? ;)
    dar hai sa zicem k pot face abstractie; accentul care-mi place cum l-a pus dragos e asta: 'de fapt ceea ce e important e in spate, doar fetita vrea sa stie, si noi ar trebui la fel, sa iesim dincolo de grilaj si sa rupem valul...' imi place interpretarea, fara a fi neaparat de acord cu ea - pt k mi se pare un pic prea didactica. poate k, intr-adevar, 'ceea ce e important' e 'dincolo de grilaj', dar asta dintr-un motiv mai pedestru (= mai practic) decit supra-interpretarea lui dragos: pt k FETITA NE INTOARCE SPATELE, gasind k ceea ce vede ea 'dincolo' este mai interesant!
    si atunci, dc zic k - totusi - pt mine privirea celeilalte este mai interesanta?
    pt k, desi ambele figureaza un moment 'cine-verite' (surprinse, amindoua, de celeritatea privirii/inregistrarii fotopictorului), privirea care ne priveste 'ne priveste', intr-adevar - k sa zic asa, calamburghez ;) -, in sensul k ne pasa (de ea); pt k ne face partasi la 'ceva' - in timp ce mucoasa aia neastimparata ne intoarce dosul, gasind k 'dincolo' e mai 'cool'!
    or, poate k pt epoca respectiva calea ferata/trenul care tocmai a trecut ('ce sa fie, ce sa fie? a trecut acceleratul!') erau noutati, 'modernitati' - suficient de pasionante nu doar pt o fetita, ci si pt un adult. dar azi?!... azi, nu pot sterge cu buretele faptul k trecerea unui tren este ceva destul de banal (in orice caz, nu ceva dupa care sa intorci capul - & mai ales nu de la un pictor/fotograf!!) si k atare, prins in 'paradigma' mea de sec. xxi, decid sa 'acopar' partea din dreapta a tabloului & sa focalizez pe partea din stinga...

    deci (k sa rezum): NU ma intereseaza personajul fetitei k 'vector al progresului' & NU vreau sa vad in cea care ne priveste o 'biata femeie', eventual analfabeta; cred, dimpotriva, k privirea ei este inteligenta, k va fi citit, cu siguranta, din carte (chit k poate fi un eugene sue!) & k exista mai mult mister in aceasta privire care ne priveste decit in privirea (nevazuta, dar a carei directie e banuibila & banala) a fetitei.

    privirea-care-ne-priveste este PLINA (este un intreg roman = cu multe straturi & interpretati); cum spunea cineva (wilde?), 'misterul lumii nu e invizibilul, ci vizibilul'... ;)

    RăspundețiȘtergere
  24. inca ceva: (tot) k om de sec. xxi, nu pot sa nu ma mir de un 'detaliu': fata e FOARTE imbracata (pare o costumatie de toamna, cel putin), in timp ce fetita e doar intr-o rochita de vara... probabil k e vorba dspr un cod (vestimentar) al carei sens l-am pierdut - astazi e mai curind invers: copiii (mai ales la noi) sint incotosmanati!

    ps scuze k am postat din greseala ac mesaj si la 'ispitirile lui patapievici' - il rog pe dragos sa-l stearga de acolo & sa-l lase aici ;))

    RăspundețiȘtergere
  25. @ALS

    Okie, dupa sedintele foto cu Nicu Ilfoveanu si comentarii ma asteptam la ceva mai multa... poveste plastica. Cred ca am dus discutia intr-un loc in care - si, gata, nu-l mai implic pe Dragos - nu conteaza cultura mea plastica, ci, cu adevarat, imaginatia mea plastica. Asta era un joc teribil de fain si de incitant. Sigur ca am remarcat din prima diferenta de imbracaminte/de insertie a fetei, albastrul rochiei care se pierde in albastrul aburului, al minecilor dadacei si cele doua foarte discrete accente de rosu de pe palarie si de pe carte, dar chiar merita sa nu reinventam nimic? De ce strici jocul, mai, Alex Leo Serban? Inventeaza, postpostmodernist si da masura culturii tale fara sa fii, neparat,un purtator de heraldica. And take my words: tabloul are fata/spate cum putini isi imagineaza.

    RăspundețiȘtergere
  26. NU imi place sa inventez!
    & nu mi se pare k are vreun haz sa bati cimpii cu un tablou in fata (sorry!) DECIT daca o faci in cunostinta de cauza - adica, dupa ce vei fi cercetat (cultural) & epuizat toate interpretarile posibile...
    (si nu, 'postmodernismul' nu ma inspira; eu ramin un modern radical)

    asa k va las sa va jucati mai departe ;)

    RăspundețiȘtergere
  27. Fascinante ipoteze si bine sustinute! Bravo Als, Anonim si Dragos! Emma, nu te cunosc, nu am de impartit nimic cu tine, dar total deplasat tirul de comentarii... pe langa asta, nici nu recunosti (iti dai seama?) unde gresesti... grav...
    Da, pictorii se raportau la sfera literara cat si muzicala (chiar daca muzica, in perioada de gloria a lui Monet se scalda intr-un pre-impresionism Faure, D'Indy), dar bineinteles stim cum tanarul, inca necunoscut, Claude Debussy cauta sa se apropie cat mai mult de cercurile artistice din Cartierul Latin.

    RăspundețiȘtergere
  28. @anonim - chiar nu am nici cea mai vaga idee cine esti, dar in fine, iti mai fac un compliment - gestionezi foarte bine dialogurile.
    @als - da, super-faina interpretarea in baza afirmatiei lui wilde - the true mystery of the world is the visible, not the invisible. stoichita spune ca unele personaje ne dau indicii cum sa privim tabloul - aici, fetita. dar da, putem cauta si in privirea - plina - intelesuri si povesti.
    ps - ce inseamna modern radical?

    RăspundețiȘtergere
  29. TRE sa-mi ia si eu cartea - pe stoichita il stiu de muuult (catrinel, sora lui mai mica, a facut ac liceu cu mine), i-am citit in facultate cartea dspr 'pontormo si manierismul', apoi l-am si cunoscut la o conferinta la nec unde a vorbit si dspr filmul meu preferat, 'vertigo' al lui hitchcock...

    ps 'modern radical' este modernul care se intoarce la modernitate dupa paranteza postmoderna ;)

    RăspundețiȘtergere
  30. ce dialog! o sa intru si eu putin in discutie - V.I.Stoichita este "comisarul" expozitiei La Sombra/ Shadows de anul acesta de la Madrid - la Thyssen si la Fundacion Caja Madrid pana pe 17 mai pentru cine are drum pe acolo. Eu am vazut-o si am vazut si cartile lui V.I.S.de vanzare in libraria de la Thyssen - sunt traduse si au aparut si la Humanitas. este vorba despre Scurta istorie a umbrei si Creatorul si umbra sa. In prima camera a expozitiei - Nasterea picturii - se regaseste si tabloul The origin of painting de Matias de Arteaga aflat in proprietatea Muzeului de Arta al Romaniei. Tot aici se afla si acest tablou: http://www.opednews.com/articles/Humorous-Protest-Art-on-12-by-GLloyd-Rowsey-081213-950.html
    apartinand pictorilor Vitaly Komar si Alexander Melamid.
    Lumea se inghesuia sa vada cine a pictat Hotel Room (Hopper), iar eu m-am bucurat ca am gasit si un autoportret al lui Felix Nussbaum.
    Plus fotografii si proiectii (fragmente din Ivan cel Groaznic etc.)

    pentru ca am "furat" la un moment dat cateva recomandari de la ALS (ma gandesc la cartea Nu vedeti nimic si la filmul Magnolia pe care mi le-am cumparat) iti propun si eu o lectura - este vorba despre Brauner d'apres Duchamp scrisa de Robert Cristian Velescu, profesor la Universitatea de Arte, carte aparuta la editura ICR.

    RăspundețiȘtergere
  31. doamna - andre :

    ca nu ma cunosti este o mare dezamagire pentru mine . cat si tragedie. acum imi ramane doar sa ma intalnesc cu tejeveu pe frontal si sa mor . cumva . in ciuda faptului . necunoscuta caravasazica. si da . maniera comenturii mele e cam deplasata . umpicutz . pe alocuri . si din cand in cand . dar bine ca nu va sarise si domniei dvs. tzandarica culturala . si uite cum reusim salvatori sa ne completam aia keste sau treaba cultural-artistica.

    p.s. cu debussy tipu asta bine zici draga andre - asa o fi fost - dak ne-o fi dat si mallarme dreptate . ca atunci din scena artistica improvizata lipsea numai nitzel joc erotic d`un faune . intelegeti ? faunul debussy-an il aveam prezent . numa cu ierotica dansului adicatelea muzichii impresioniste nu ne-am avut prea binisor .

    o ziua bunicica in schimb !

    RăspundețiȘtergere
  32. Emma Enescu nu se dezminte. Iar in problemu' cu Debussy si muzica impresionista total cu oistea in gard(in conditiile in care, din motive profesionale, pot lesne aprecia divagatiile pe subiect)..
    Dragos, cat de sadic poti sa fii sa postezi asa ceva?!
    ...
    My God...

    RăspundețiȘtergere
  33. doamna profesor artic si asistenta universitara - Andre :

    este adevarat ca Emma Enescu nu se dezminte cand Monet si Manet ambii au pensulat un tablou un picnic la iarba verde un "dejeuner sur l`herbe" sigur !

    o hostesa draguta care mai facea joburi pe la expozitii de arta trebuia sa stie acest lucru . obligatoriu :))

    la fel cum un profer ii cunoaste pe impresionisti si post impresionisti !

    p.s. o intrebam intr-o postare pe d-oara Anca Tudor pe blogul lui pinocchio de ce trebuie oamenii sa-si alega / sa alunece in tot felul de profesii stupide care nu le sunt pe masura :)

    p.s. anonimu @ .. cunostea comentariul meu despre manet inca cu cateva luni in urma de pe blogul lui -X- !

    salutari ...

    cu debussy ... a fost o mare ratare "efervescenta" ...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...