elogiu prozei lui Llosa

grozav!
îmi vin în minte toate superlativele livreşti - regal stilistic, orgasm estetic, deliciu cititoricesc!

romanul e scurt, deci bun. despre o căsnicie - mama vitregă, tatăl, fiul şi servitoarea. tatăl se cheamă rigoberto şi e un zeu al cărei templu e baia (llosa face, de pildă, şi ca simpla căcare să fie un ritual plin de rafinament livresc), iar împărăţia, patul, în care îl aşteaptă soţia sa lubrică. aceasta, dona lucrecia, e o adevărată venus din lima. mai e fiul puber, cam malefic - un drăcuşor mic pe care-l îndrăgeşti imediat.

pe lângă aceste scene de alcov, llosa exersează câteva exerciţii de imaginaţie şi stil şi erotism pe marginea câtorva picturi, (la persoana I, din perspectiva unui personaj al picturii) de la cele clasice, chiar religioase, până la cele fantastice şi abstracte.

ce mai, o capodoperă mică care m-a făcut să uit de greoiul război al sfârşitului lumii şi de ilizibilitatea casei verzi.

... eu mă voi căţăra pe spatele ei şi mă voi rostogoli pe satinata-i geografie a trupului, iar ea va fremăta la atingerea aripilor mele în cele mai prielnice locuri şi mă voi zbengui ca un căţelandru năuc pe molatica pernă a pântecelui ei. zburdălniciile mele o fac să râdă şi-i încing trupul până-l transformă în jăratic. când râde sfârcurile îi devin vârtoase şi i se înalţă de parcă o nevăzută gură ar suge din ele, iar muşchii pântecului îi vibrează sub neteda piele îmbibată-n miresme de vanilie, sugerând bogata comoară ascunsă de moliciuni şi seve ale intimităţii sale. (p.93)

mario vargas llosa, elogiu mamei vitrege, ed. humanitas, buc, 1998, traducere (remarcabilă) de alma maria moldovan, 176 p

tabloul: francois bouchet, diana dupa baie