6 mai 2009

elogiu prozei lui Llosa

grozav!
îmi vin în minte toate superlativele livreşti - regal stilistic, orgasm estetic, deliciu cititoricesc!

romanul e scurt, deci bun. despre o căsnicie - mama vitregă, tatăl, fiul şi servitoarea. tatăl se cheamă rigoberto şi e un zeu al cărei templu e baia (llosa face, de pildă, şi ca simpla căcare să fie un ritual plin de rafinament livresc), iar împărăţia, patul, în care îl aşteaptă soţia sa lubrică. aceasta, dona lucrecia, e o adevărată venus din lima. mai e fiul puber, cam malefic - un drăcuşor mic pe care-l îndrăgeşti imediat.

pe lângă aceste scene de alcov, llosa exersează câteva exerciţii de imaginaţie şi stil şi erotism pe marginea câtorva picturi, (la persoana I, din perspectiva unui personaj al picturii) de la cele clasice, chiar religioase, până la cele fantastice şi abstracte.

ce mai, o capodoperă mică care m-a făcut să uit de greoiul război al sfârşitului lumii şi de ilizibilitatea casei verzi.

... eu mă voi căţăra pe spatele ei şi mă voi rostogoli pe satinata-i geografie a trupului, iar ea va fremăta la atingerea aripilor mele în cele mai prielnice locuri şi mă voi zbengui ca un căţelandru năuc pe molatica pernă a pântecelui ei. zburdălniciile mele o fac să râdă şi-i încing trupul până-l transformă în jăratic. când râde sfârcurile îi devin vârtoase şi i se înalţă de parcă o nevăzută gură ar suge din ele, iar muşchii pântecului îi vibrează sub neteda piele îmbibată-n miresme de vanilie, sugerând bogata comoară ascunsă de moliciuni şi seve ale intimităţii sale. (p.93)

mario vargas llosa, elogiu mamei vitrege, ed. humanitas, buc, 1998, traducere (remarcabilă) de alma maria moldovan, 176 p

tabloul: francois bouchet, diana dupa baie

22 de comentarii:

  1. @Dragos
    Mie nu-mi place deloc fragmentul pe care l-ai postat, iar chestia finala cu "sugerind"u ala ma face sa cred ca e traducerea de vina. Sintaxa e ordinara si ma...aaaaa, bleah. Foarte de mare plictiseala si pierdere de de toate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si tot n-ai precizat sursa pozei (ma rog, a tabloului in cazul asta). Atata o sa te bat la cap pana cand o sa pui sursa!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ionuca
    A pus-o, nu fi mashtera

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-a placut si mie si nu stiu cum se face ca inca n-am citit Caietele lui Don Rigoberto.
    dar din alte motive iti scriu: cum adica "greoiul razboi al sfaristului lumii"?! aia e o carte minunata si deloc greoaie, deloc!

    RăspundețiȘtergere
  5. eu n-am citit nimic d dl llosa, 'decit' l-am cunoscut (pt k am curatoriat expozitia fiicei lui la carturesti)...

    merita, deci? ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. @bianca s - parca petrescu camil spunea undeva ca marii scriitori nu tin seama de gramatica (a se vedea si proust)
    @ionuca - atata o sa ma bati la cap ca n-o s-o pun!:)
    @zum - de gustibus. e-adevarat, io am citit-o demult... eram mic pe-atunci, poate de-aia...
    @als - mare pierdere, citeste macar asta! e scurta si frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. mie nu mi-a placut deloc

    macar recomqanda-i si tu lui als alta carte de llosa, nu pe asta

    RăspundețiȘtergere
  8. da, si mie mi pare ca e o supercarte si cu atat maibine ca e scurta. din punctul de vedere al stilului mai ales, este geniala.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ bianca: A scris numele tabloului, nu a spus de unde a luat poza ;)

    @ zum: mie mi-au placut muuuult mai mult Caietele lui don Rigoberto :X

    @ dana: si eu ma alatur grupului care a citit si i-a placut cartea :D als, musai sa o citesti! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Sustin ca imi place Llosa. Totusi, la Conversatie la catedrala m-am blocat. Pana si Razboiul sfarsitului lumii m-a incantat, insa s-a intamplat ceva aproape tragic cand am incercat sa citesc Conversatia. Parca s-a rupt orice legatura pe care o aveam cu el. Elogiu mamei vitrege nu o stiu, insa din caracterizare pare a fi o optiune pentru impacarea mea cu Llosa.

    RăspundețiȘtergere
  11. 'Conversatie la Catedrala' mi se pare cea mai buna carte a lui Llosa. Elogiu mamei vitrege este cam slabuta, lipseste suflul narativ specific lui Llosa, cade destul de repede in manierism plictisitor. Prefer Caietele lui don Rigoberto, desi nici acolo nu ma convinge prea tare personajul Alfonso; prea exagerat in ambele carti, presupusul sau farmec nu transpare deloc din paginile romanelor, cititorul ramanand cu o antipatie fata de un pusti razgaiat.

    Am mai citit Orasul si cainii, Matusa Julia si condeierul, Razboiul sfarsitului lumii, Pantaleon si vizitatoarele, Viata lui Mayta, Povestasul, Casa verde.

    @als chiar nu ai citit nimic de Llosa? ar trebui sa-i acorzi niste sanse, macar in virtutea francofiliei care va uneste si a admiratiei comune pt Flaubert. Pentru o intelegere a mijloacelor sale narative recomand 'Orgia perpetua', un 'studiu' patimas despre Madame Bovary: 'singurul mod de a suporta viata este sa te scufunzi in literatura ca intr-o orgie perpetua'

    RăspundețiȘtergere
  12. nici mie NU mi-a placut cartea asta.
    regal stilistic, orgasm estetic, deliciu...??? nu te cred!
    dupa elogiu am decis sa nu mai incerc nimic de llosa, mai ales ca tipul mi-e foarte antipatic cu incercarile lui politice. se straduieste prea mult pt orice, mi se pare mie

    RăspundețiȘtergere
  13. ok, msi pt recomandari
    crek am citit totusi ceva eseuri (!), care mi-au placut - din pdv politic sintem pe aceeasi 'craca' ;)

    ps dragos, cum adik proust statea prost cu gramatica, sau ce?!?

    RăspundețiȘtergere
  14. @all - ma bucur ca aceasta carte a starnit niscaiva "controverse", chiar tabere. e mult manierism aici - ceea ce mie-mi place - e o chestie de gust. am remarcat ca llosa are mai multe stiluri... cate unul pt fiecare, probabil:)
    @raul - daca tipul nu-ti place, asta nu inseamna ca opera...

    RăspundețiȘtergere
  15. als - evident, proust e si proust-ul ultimelor volume neterminate, care uneori nu prea respecta regulile stilistice literare - dar care tocmai si prin asta-l face genial.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dragos: Gramatica e una, "regulile stilistice literare" alta. M-ai facut foarte curios. Ce reguli nu respecta Proust in neterminate? :)

    @Florin: Sa vrei sa gasesti "suflu narativ" in Elogiul... e la fel cum ai vrea sa sufle crivatul vara. Elogiul... e o proza minimalista, e absurd s-o consideri "slabuta" pt. ca nu are acelasi fel de naratiune ca Razboiul sfirsitului lumii :)

    RăspundețiȘtergere
  17. @Alexandru - aha, vrei sa ma provoci. pai ce sa zic, daca iei variantele brute ale albertinei disparute sau chiar ale timpului regasit - cele ale lui tadie, nu cele imbunatatite de frate-su - evident ca gasesti fraze rupte, inadvertente, neconcordante de timp etc.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Alexandru
    "Literary minimalism : economy with words and a focus on surface description, eschewing of adverbs"..nu prea se aplica descrierilor fastuoase din Elogiu :)

    Referitor la "suflul narativ": eu am o afinitate pentru romanele sale cu tenta politica, populate de eroi implicati in problemele societatii peruviene (deh, cu astea am crescut, cu cele enumerate mai sus de mine). A fost o surpriza sa=l vad pe Llosa tratand chestiuni "de arta" in "Elogiu", "Caietele.." si "Paradisul de dupa colt"; i-a iesit binisor, cred eu, desi pt mine cele mai bune momente din aceste carti sunt acelea in care vechiul Llosa iese la suprafata: vitalitate, umor, sex, melodrama si tragedie. Nu ma asteptam la un roman epic dar "Elogiu.." are destule scene terne.

    RăspundețiȘtergere
  19. @Dragos: Nu, nu incercam sa te provoc, eram doar curios - mai ales ca n-am citit acele variante brute. Ma intrigasei cu "regulile stilistice" mai degraba decit cu gramatica.

    @Florin: N-as putea sa-ti opun o definitie solida a minimalismului , ca nu cunosc bine problema. Stiu doar ca exista pareri-definitii destul de variate si ca printre ele sint unele diferite de cea pe care o citezi.

    Pentru mine, minimalism inseamna, printre altele, mutarea accentului de pe naratiune (de factura clasica, in general, si de mare respiratie-sau suflu :), in particular) pe stil (manierism, cautare, pretiozitate etc.).

    RăspundețiȘtergere
  20. Nici eu nu sunt prea tare la teorie literara. Totusi, acest stil compus din "manierism, cautare, pretiozitate", numit de tine minimalism, se intalneste la foarte multi autori opulenti, de exemplu Borges. Si Henry James ar putea fi minimalist; pai ce face Jeffrey Aspern? se invarte prin Venetia dupa niste manuscrise. Cred ca ar trebui sa folosim alt termen, poate ne edifica ALS :).

    Parerea unui critic, Barbara Mujica, despre "paradisul de dupa colt" (si pt mine se aplica si la elogiu):"it lacks the audacity, energy, political vision, and narrative genius that was present in his previous works"

    RăspundețiȘtergere
  21. @Florin: Da, ai dreptate, ce spun eu despre minimalism e foarte vag si aproximativ.

    In ce priveste opinia d-nei Mujica, care tie ti se pare ca se aplica si la Elogiu..., nu-s de acord: ce sa caute "political vision" in Elogiu...? :) Vream sa spun doar atita - n-are sens sa-i reprosam lui Llosa ca n-a pus "suflu narativ" sau "viziune politica" in Elogiu..., ca n-ar fi fost adecvate :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Adică nimeni n-a citit Rătăcirile fetei nesăbuite? Pentru mine a fost prima carte citită de Llosa acum vreo 10 ani, cred, pe vremea când habar n-aveam cine era dumnealui dar m-a atras titlul şi coperta cărţii (da, mai fac şi din astea...). şi a fost o descoperire epocală! Merită citită, atât vă spun. Apoi, la recomandarea unei prietene, am citit Mătuşa Julia şi condeierul – care iar m-a surprins şi pe care am gustat-o de la prima până la ultima pagină, deşi are un stil total diferit, dar priceperea rămâne pricepere. Apoi, dusă de val, am încercat Casa verde, şi nu am putut să trec de primele 10 pagini. Greu de crezut că este scrisă de acelaşi om! Acum parcă mi-aţi redeschis apetitul pentru o carte de-a lui, am să încerc cu Elogiu. :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...