30 iulie 2009

despre împrumutatul cărţilor

până nu demult, nu-mi plăcea să împrumut cărţi de la cineva sau cuiva. pe-atunci ţineam la cărţi ca obiecte în sine, nu-mi plăcea să citesc cărţi ferfeniţite sau murdărite, sau să ştiu că ale mele puteau deveni aşa. şi nu puteam să spun că aveam experienţe uimitoare. dar nu-mi plăcea aşa, ideea.

de curând însă, cărţile nu mai reprezintă aşa amoruri, ca să nu le mai împart cu alţii. (evident, am şi cărţi la care ţin şi pe care nu le-aş împumuta nimănui.)
dar uneori prefer să citesc de la alţii cărţile despre care nu sunt sigur că trebuie să le am în biblioteca deja hiperplină. de asemenea, nu mă deranjează să dau cu împrumut cărţile despre care ştiu că l-ar putea încânta/bucura pe împrumutat.

de curând, am fost surprins să constat că unii au chiar o teamă că vor rămâne fără cărţile împrumutate şi nu înţeleg de ce le mai împrumută. până la urmă, te poţi dispensa de orice, inclusiv de cărţi. mergând mai departe, nu iei nimic cu tine.

evident, mă întristează când pierd câte-o carte, dar n-a fost capătul lumii. ba chiar am învăţat să dăruiesc cărţi celor care le apreciază. chiar şi pe ale mele. (am văzut biblioteci care au fost distruse de urmaşii celor care le-a strâns şi iubit.)

şi cum spuneam, te poţi dispensa de orice...

22 de comentarii:

  1. Deci putem sa ne alegem si noi cateva din poza? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu mi-am pus pe blog lista cărţilor, deşi am puţine deocamdată, să ştie prietenii ce pot împrumuta. Mi se pare trist să stea în raft, cred că rostul lor e să fie citite.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu imprumut carti. In ambele sensuri.
    Le imprumut cu bucurie, pentru ca prefer, vorba iuliei, sa fie citite, sa se mai delecteze si altcineva cu ele. Si, uneori, imi face placere chiar sa le ofer, pe cele pe care stiu sigur ca nu le voi mai citi, sau daca stiu ca ar putea avea o semnificatie deosebita pentru primitor.

    Si am grija de cartile pe care le imprumut de la altii, sa le citesc curat si atent.
    Sunt unii care au experiente negative cu imprumutatul cartilor, si nu ma refer la nereturnari, ci la deteriorari. Cumnata-mea imi justifica faptul ca nu vrea sa imi imprumute carti (desi avea o biblioteca foarte tentanta) pentru ca a imprumutat odata o carte unei colege in camin, si s-a dus la ea in vizita si si-a gasit cartea pusa capac la oala de ciorba. Poftim...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cam in acelasi fel mi-am schimbat si eu parerile in ultimul timp si parca imprumut si daruiesc mai cu drag carti. Nu mai simt atat de mult nevoia sa le "colectionez".
    Cred ca se cheama ca am devenit cititori maturi :)...

    RăspundețiȘtergere
  5. afreuda : cartile de bucate se citesc in bucatarie . altele pe buda . e ceva mai nasol cand o acoperi pe aceasta din urma cu o carte :))))

    RăspundețiȘtergere
  6. @drina - poate...
    @Iulia - am vazut, esti mai tare decat mine :)
    @afreuda - faza cu ciorba parc-ar fi legenda...
    @chaos_ans_smiles - nu stiu cine spunea ca furatul cartilor e de iertat. bine ai poposit pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru mine cartile sunt valoroase doar pentru continut. Nu ma deranjeaza sa citesc o carte ferfenitita si nici nu tin neaparat sa am un roman ce mi-a placut la mine in biblioteca. Toate se retiparesc, deci in cazul distrugerii uneia, poti fain frumos sa te duci la librarie sa iti cumperi alta - de aici reiese ca nici editiile speciale sau mai stiu eu cum nu ma impresioneaza. Poate doar la cele care au autograf de la autor, doar la ele as tine ca la ochii din cap, in rest... sa plece, sa vina, sa se plimbe cat au chef.

    Si parca mai mult ma bucura o carte ferfenitita pentru ca stiu ca a fost citita de cat mai multi. Ce valoare are o carte care sta doar in biblioteca personala si pe care n-a citit-o decat eu?

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dragoş: Şi eu împrumut cărţi cu drag şi dăruiesc multe din cărţile mele cînd ştiu că fac o bucurie. Dar am în bibliotecă vreo douăzeci de cărţi pe care nu prea-mi vine să le împrumut, mi-e greu să mă despart de ele, am nevoie să le ştiu aproape - Volubilis - de Simona Popescu, Cerşetorul de cafea - de Emil Brumaru, de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Dragoş - Uite ceva amuzant despre un anumit tip de împrumut: D-l Suciu, care te acuza pe tine că nu eşti de-ajuns de respectuos cu marii clasici, iar pe alţii - că nu respectă opiniile critice autorizate, a publicat acum cîteva zile, pe blogul său, o însemnare erudită intitulată ”Sexualitatea la Kafka şi Max Brod” (http://kritic0n.blogspot.com/2009/07/sexualitatea-la-kafka-si-max-brod.html)

    D-l Suciu nu spune nicăieri că textul cu pricina e împrumutat, cuvînt cu cuvînt, virgulă cu virgulă, din Milan Kundera, Testamente trădate (publicată la Humanitas, 2008, în traducerea lui Vlad Russo). Fragmentul împrumutat de d-l Suciu a fost publicat şi în România literară, nr. 45, 2007, sub titlul ”Umbra castratoare a sfîntului Garta”:

    http://www.romlit.ro/milan_kundera_umbra_castratoare_a_sfntului_garta

    Probabil plagiatul e, pentru d-l Suciu, omagiul suprem care poate fi adus marilor autori şi opiniilor critice autorizate.

    RăspundețiȘtergere
  10. biblioteca mea nu este prea mare, insa este cumparata cu banii mei si tin la ea (adica la cartile respective :D). imprumut insa oricand din ea pentru ca imi plac foarte mult cartile cat mai citite, uneori chiar le prefer celor noi.

    totusi, citesc mai degraba carti imprumutate decat ale mele. de la prieteni, de la cervantes, de la schimb de carti, nu conteaza. si pe ale mele le pastrez pentru mai tarziu / pentru cand ma va atrage un titlu in mod deosebit.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ dragos: nu tin la carti (= obiecte oarecare) &, k atare, mi se-ntimpla sa imprumut altora cam tot din biblioteca - ba kiar, cu ocazia recentei renovari, am facut donatii consistente si am pastrat f putin (mai mult carti de specialitate).
    din pacate (legile lui murphy!), uneori imi vine sa recitesc pasaje TAMAN din cartile imprumutate... :)

    ps dl caligraf alexandru toarna asa-zisul 'plagiat' SI pe blogul tau - dupa ce a umplut blogosfera cu aceeasi mare 'descoperire' (parerea mea dspr ac chestiune: pe blogul lui cp-b)

    RăspundețiȘtergere
  12. @Dragoş: Tu ce crezi, e plagiat sau ”postmodernism curat”? :)

    RăspundețiȘtergere
  13. insemnari din subterana1 august 2009, 13:02

    Fain şi promiţător fragment eseistic. După ce citesc o carte, cumpărarea ei mi se pare inutilă.Mă gândesc ce ciudată mărturisire face Negoiţescu în Strajă: că ar achiziţiona o carte în dublu exemplar, unul pentru împrumut, altul numai şi numai pentru el.Alţii se laudă cu tot felul de ediţii rare, de obicei moştenite din bibliotecile monumentale ale generaţiilor anterioare.E ciudată relaţia cu cartea, oricum.Cred că cea mai uşor dispensabilă carte, cea mai urâtă -ca aspect- şi cea mai urâtă-în sensul de detestată-, care nu are locul ei în bibliotecă, ci doar în ungherul întunecat al biroului, este manualul şcolar.Pe ăsta îl dăm cel mai uşor şi totdeauna de pomană.Nu sunt mână largă la cărţi, trebuie să o recunosc.(teodora)

    RăspundețiȘtergere
  14. @Tomata cu scufita - da, cartile cu atutograf sunt de colectie.
    @Alexandru - sincer, nu ma mai preocupa postarile lui suciu.
    @jane - eu prefer cartile noi. :)
    @als - mie nu mi-ai donat nici una :(
    @insemnari din subterana - da, nu m-am gandit la manuale, si mi se-ntampla ca rasforirea intamplatoare a unora sa ma umple de mai multe amintiri - chiar si neplacute - decat alte carti.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mi-ar plăcea să întocmesc şi eu o listă cu toate cărţile pe care le am...dar nu mă încumet să mă apuc de o astfel de activitate cronofagă. Ar trebui să înşir cam şase mii de titluri numai în limba română...

    RăspundețiȘtergere
  16. So true :)

    Carti de istoria mentalitatilor...

    RăspundețiȘtergere
  17. Dragul meu, stii ce m-a deranjat, nu te face ca n-ai inteles. Nu este vorba despre imprumutatul cartilor ci despre cu totul altceva. O s-o spun aici ca sa clar. M-a deranjat lipsa de cuvant. Ai spus ca ma suni sambata si a trecut sambata fara nici un semn. Ramasese ca ne intalnim sa-mi spui care-ti este parerea despre textul lui Ballard - The assassination of John Fitzgerald Kenedy considered as a downhill motor race. Ai considerat, probabil, ca nu are rost. Eu, cu ani mai multi in cifrele varstei, consider ca nu are sens sa fortez pe cineva sa-si tina cuvantul si am recidivat, am stabilit dupa 10 zile o noua intalnire si ai uitat, din nou, ca o stabilisem. Si, atunci, cum iti poti permite sa afirmi ca mi-a fost teama sa-ti dau sa citesti niste carti, una era la tine de vre-o doua luni, Literatura SF, si sa nu recunosti ca n-ai cuvant, lucru esential pentru mine intr-o lume lipsita de acest atribut. Pentru asta ti-am cerut cartile inapoi, imediat. Si punct. Poti sa comentezi ce vrei. Nu prea ma intereseaza.

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  20. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  21. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...