pe torenţială, alaltăieri, am fost la cafeneaua critică cu câţiva scriitori basarabeni – mai bine zis români cu origini din basarabia.
câteva idei s-au desprins în legătură cu recuperarea în românia a amănuntelor de istorie literară basarabeană – a tradiţiei lor literare. am mai discutat şi de ce scriitorii basarabeni nu scriu în ruseşte – aşa ar avea mai mulţi cititori – şi de ce nu descriu realitatea de acum de acolo cu ochii unui tânăr. am aflat că există viaţă literară şi acolo, numai că noi nu ştim.
*
aseară, lectura publică a lui mircea cărtărescu de la clubul ţăranului român a fost foarte reuşită, deşi mă aşteptam la mai multă înghesuială. scriitorul a citit o povestire publicată mai demult în şapte seri, drumul foamei, în legătură cu o vizită de lucru ca tânăr poet prin bacău. a fost amuzantă şi pe placul publicului, s-a râs, parcă era un altfel de cărtărescu.
au fost şi întrebări – şi eu, fireşte, nelipsitul...
am aflat că mai avem de aşteptat până la altă carte, poate jurnalul de adolescenţă, că citeşte nu doar literatură – ştim din orbitor –, că reciteşte V-ul lui pynchon şi ceva de filip florian. că azi se debutează foare greu, că ai noştri critici nu mai sunt deloc responsabili de „verdictele” lor.
că nu mai vrea să scrie roman...
câteva idei s-au desprins în legătură cu recuperarea în românia a amănuntelor de istorie literară basarabeană – a tradiţiei lor literare. am mai discutat şi de ce scriitorii basarabeni nu scriu în ruseşte – aşa ar avea mai mulţi cititori – şi de ce nu descriu realitatea de acum de acolo cu ochii unui tânăr. am aflat că există viaţă literară şi acolo, numai că noi nu ştim.
*
aseară, lectura publică a lui mircea cărtărescu de la clubul ţăranului român a fost foarte reuşită, deşi mă aşteptam la mai multă înghesuială. scriitorul a citit o povestire publicată mai demult în şapte seri, drumul foamei, în legătură cu o vizită de lucru ca tânăr poet prin bacău. a fost amuzantă şi pe placul publicului, s-a râs, parcă era un altfel de cărtărescu.
au fost şi întrebări – şi eu, fireşte, nelipsitul...
am aflat că mai avem de aşteptat până la altă carte, poate jurnalul de adolescenţă, că citeşte nu doar literatură – ştim din orbitor –, că reciteşte V-ul lui pynchon şi ceva de filip florian. că azi se debutează foare greu, că ai noştri critici nu mai sunt deloc responsabili de „verdictele” lor.
că nu mai vrea să scrie roman...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu