19 august 2009

intermitenţele inimii

în volumul sodoma şi gomora - al patrulea din în căutarea timpului pierdut - există un fragment intitulat intermitenţele inimii. este unul dintre cele mai vechi texte din ciclu, proust chiar se gândea să intituleze întreg ciclul aşa.

m-am oprit de curând acestui fragment asupra lui datorită lui samuel beckett, care-l consideră, în cartea lui de eseuri asupra scriitorului francez, cel mai sublim pasaj scris poate vreodată de proust.

despre ce e vorba în acest scurt fragment?

este vorba despre a doua vizită pe care proust o face la balbec, staţiunea marină pe care o mai vizitase cu bunica lui. aici revede locurile, o aşteaptă pe mama lui şi se întâlneşte cu albertine.

ce e magnific?

păi este aici o concentrare a temelor întregului roman - îţi poţi face o idee despre proust doar din acest fragment.
de pildă, ideea memoriei involuntare care crează o nouă realitate. aici, bunica lui e moartă şi uitată. însă, odată ajuns din nou în vechea cameră de hotel, aplecându-se să se descheie la botină, eroul începe să plângă deodată. o vede pe bunica lui aevea – în memorie. pentru proust, este o nouă realitate, re-creată. iar aceasta este chiar realitatea "adevărată": adevărata realitate nu este emisă decât de spirit, este obiectul unei operaţii spirituale, iar noi nu cunoaştem cu adevărat decât ceea ce suntem obligaţi să recreem prin gândire, ceea ce ne ascunde viaţa de fiecare zi.

este reluată aici ideea impresiei ca opusă raţiunii (obişnuinţei): din impresii – unele dureroase şi de neînţeles – de desprinde adevărul: dacă acel puţin adevăr îl voi putea vreodată extrage, el nu va putea izvorî decât din ea /impresie/, cea atât de particulară, atât de spontană, şi care nu fusese nici trasată de inteligenţa mea, nici modificată sau atenuată de laşitatea mea, dar pe care moartea însăşi, brusca revelaţie a morţii, o săpase în mine precum un trăsnet, după un grafic supranatural, inuman, ca pe o brazdă dublă şi misterioasă.

totul este un construct al spiritului, al sufletului, al impresiei particulare şi spontane – realitatea, adevărul, viaţa, moartea, arta – operaţia ce trebuie mereu luată de la capăt, mai lungă, mai grea decât ridicarea pleoapei, şi care constă în a pune pe lucruri sufletul ce ne este familiar, în locul sufletului lor, care ne înspăimântă.

mi-a mai plăcut ce spune despre milă – pe care filozoful richard rorty o aşeza la temelia comportamentului public – mila deţine adevărul, mai mult decât conştiinţa durerii pe care o au cei care suferă, şi cărora le este ascunsă acea tristeţe a vieţii lor, pe care mila o vede, deznădăjduind. (mais peut-être est-ce elle qui est dans le vrai, plus que la conscience qu'ont de ces douleurs ceux qui les souffrent, et auxquels est cachée cette tristesse de leur vie, que la pitié, elle, voit, dont elle se désespère.)

iată şi finalul fragmentului, plin de poezie proustiană:

acolo unde nu văzusem, cu bunica, în luna august, decît frunze şi trunchiuri, erau acum meri înfloriţi, pină hăt departe, îmbrăcaţi ca de bal în veşminte nespus de somptuoase, dar cu picioarele în noroi şi fără să le pese că murdăresc cel mai minunat satin roz din cîte s-au văzut vreodată şi care strălucea în soare; îndărătul merilor, ca într-o stampă japoneză, se zărea orizontul îndepărtat al mării; dacă înălţăm capul spre a privi cerul printre flori, datorită cărora albastrul lui era înseninat, aproape violent, ele păreau a se îndepărta pentru a arăta adîncimea acestui paradis. sub azuriul lui, un vînt uşor, dar rece, mişca delicat buchetele îmbujorate. piţigoi albaştri veneau să se aşeze pe ramuri şi ţopăiau printre florile blînde, ca şi cum un amator de exotism şi de culoare ar fi creat în chip artificial această frumuseţe vie. dar ea te emoţiona pînă la lacrimi pentru că, oricît de departe ar fi'mers cu efectele de artă rafinată, simţeai că e naturală, că aceşti meri erau acolo, în mijlocul cîmpiei, ca nişte ţărani pe un drum din franţa. apoi razelor de soare le-au urmat dintr-o dată razele ploii; au vărgat întreaga zare, au strîns şirul de meri în reţeaua lor cenuşie. dar aceştia continuau să-şi înalţe frumuseţea lor înflorită şi roz, în vîntul îngheţat şi sub potopul care cădea: era o zi de primăvară. *(p.174-175)

traducerea în româneşte este din ediţia Marcel Proust, Sodoma şi Gomora, editura Univers, 1995, trad. Irina Mavrodin, p.147-174) - online aici.

_____________________________
* Là où je n'avais vu, avec ma grand'mère, au mois d'août, que les feuilles et comme l'emplacement des pommiers, à perte de vue ils étaient en pleine floraison, d'un luxe inouï, les pieds dans la boue et en toilette de bal, ne prenant pas de précautions pour ne pas gâter le plus merveilleux satin rose qu'on eût jamais vu et que faisait briller le soleil; l'horizon lointain de la mer fournissait aux pommiers comme un arrière-plan d'estampe japonaise; si je levais la tête pour regarder le ciel entre les fleurs, qui faisaient paraître son bleu rasséréné, presque violent, elles semblaient s'écarter pour montrer la profondeur de ce paradis. Sous cet azur, une brise légère mais froide faisait trembler légèrement les bouquets rougissants. Des mésanges bleues venaient se poser sur les branches et sautaient entre les fleurs, indulgentes, comme si c'eût été un amateur d'exotisme et de couleurs qui avait artificiellement créé cette beauté vivante. Mais elle touchait jusqu'aux larmes parce que, si loin qu'on allai dans ses effets d'art raffiné, on sentait qu'elle était naturelle, que ces pommiers étaient là en pleine campagne comme des paysans, sur une grande route de France. Puis aux rayons du soleil succédèrent subitement ceux de la pluie; ils zébrèrent tout l'horizon, enserrèrent la file des pommiers dans leur réseau gris. Mais ceux-ci continuaient à dresser leur beauté, fleurie et rose, dans le vent devenu glacial sous l'averse qui tombait: c'était une journée de printemps.

21 de comentarii:

  1. frumos ! sensibil ! esti cu "intermitente" un clasic veritabil !
    acesta fiind probabil si punctul tau "forte" ! macar daca te intelegi astfel e bine . desigur nu si atunci cand te limitezi (o fi bine ?) in acest fel :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Poiana lui Mayuma20 august 2009, 15:10

    "Intermitentele inimii" reprezinta un concept foarte important al operei proustiene, el are o valoare estetica dar joaca un rol foarte important in morfologia romanului, pentru ca poate constitui mecanismul de constructie al personajului din ciclul de romane "In cautarea timpului pierdut", care iau adesea decizii antinomice, contradictorii, fara ca sa poata fi suspectate de inconsecventa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poiana lui Mayuma20 august 2009, 15:11

    Corectura, "al personajelor". greseala typo.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poiana lui Mayuma20 august 2009, 17:29

    @emma enescu, Comentariile dvs. sunt cele mai haioase de pe tot netul, exersati mult sau va vin pur si simplu? Eu zic sa va acordam titlul de cea mai sexi comentatoare literara de pe blogurile literare, daca aratati ca-n poza aleasa drept avatar. Bineinteles, daca dragos nu se supara ca nu i-a venit lui ideea primul.

    RăspundețiȘtergere
  5. poiana lui mayuma : buna !
    pana la urma ce va place ? mai putin sau deloc ? concret !
    in puncto exersat -uel-, imi veti permite presupun sa cred ca ma aprobati atunci cand afirm ca ghesheftul cu literatura se vrea unul destul de complicat . astfel nefiind atat de facil omului obisnuit necestita putin efort - se pricepe :)
    inspre final, ei bine, pentru un "titlu" am nevoie de reinoirea garderobei. mai exact : un nou "autfit" !, care se rezuma evident la lejeritatea "reprezentativa" al unui hotpentz asociat modic unor accesorii precum margelele decorative asa cum cere eticheta cu strictetze in cazuri de acest gen:)

    va doresc o seara placuta - sau - ma rog - dupa preferinte : proustiana ! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mie madam enescu asta mi se pare de o plictiseala deloc 'proustiana'... si a napadit toate blogurile misto, scheisse!

    RăspundețiȘtergere
  7. gresit nu este sa ii amintesc "altetzei" dumitale care a ramas suspendat in timpuri de mult "apuse" - ca nu eu am fost cea care a "zburat" de pe blogul caligrafului sau cel a lui zum - unde la fel ca si aici se scrie in exclusivitate despre literatura si viata culturala ( asta ti-o spun doar ca sa iti reinprospatez memoria care pare sa lase de dorit )

    si inca ceva domnu leo : cand cineva apartine unui cerc cultural( ma rog ! in sens restrins chiar ) din care fac parte personalitati de formatul dlui plesu , h.r.patapievici, g. liiceanu sau m.cartarescu - esti bine consultat sa iti "revizuiesti" atitudinea aia "nobila" . in alta ordine de idei : sa iti faci o trecere critica in revista comportamentului. de ce ? pentru ca atunci cand fiecare alegem sa ne facem de ras pe cont propriu e ok ( mai mult sau mai putin) . nepermis este sa ii atragem si pe cei pe care ii reprezentam (intr-o oarecare masura) in delirul "scatofil" pe care il practicam in spatiul virtual . nu-i asa ? kapish ?

    RăspundețiȘtergere
  8. cum i-am scris si acelei, disponibilizabile, zum, mi se rupe fix in 3,14 de ce cred alde zum, caligraful, capricoarna & emma enescu - in cazul ultimei nici nu ma mai obosesc sa descifrez borborigmele imprastiat-incontinente & eronat-poliglote...

    si, intrucit SI acest blog a-nceput sa fie populat de persoane pe care le detest (capricoarna sus-amintita, joacademine etc), ma retrag de aici k si dp blogul luizei

    RăspundețiȘtergere
  9. @als - imi pare foarte rau, am pierdut un comentator redutabil! :((

    RăspundețiȘtergere
  10. chiar nu inteleg detestarile astea de pe bloguri...
    sper sa n-ajung sa detest pe nimeni...

    RăspundețiȘtergere
  11. Adica nu ati detestat pe nimeni la viata dvs?
    Cred ca sunteti un unicat al umanitatii. A 8-a minune a lumii:lol:

    RăspundețiȘtergere
  12. @Hate - era vorba despre detestarile dintre blogari... :(

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce e asa de greu de inteles?

    Ca in oricare domeniu, si in blogosfera se manifesta concurenta.
    Iar chimia personala functioneaza si prin intermediul undelor electromagnetice. :)))

    RăspundețiȘtergere
  14. @ dragos c: ai pierdut un comentator redutabil?! adica un comentator care jigneste o gramada de lumea degeaba. esti foarte impartial, ce sa zic. si cand ma gandesc cat de mult caz faci cand vine vorba de atac la persoana... curios mi se pare ca vezi atacul (aproape numai) acolo unde nu e. als e scutit din cauza numelui, sau de ce?

    nu ca as fi comentat foarte des aici, dar cred ca n-o s-o mai fac niciodata dupa asemenea raspuns. domnul als se poate intoarce linistit pe blogul tau, cre' c-o sa se simta bine :)

    RăspundețiȘtergere
  15. @zum - da, ai dreptate, va prezint scuzele mele tie, caligrafului, lui capricornk13, lui joaca de mine si emmei enescu pentru cuvintele lui als. s-au petrecut in ograda mea si mi le asum.

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  17. n-am inteles, dragos, cum adica iti ceri scuze 'pt cuvintele lui als'?! adik als nu are dreptul sa deteste niste persoane??
    NU am scris nimic injurios, iar atitudinea acestei zum (de care sper sa nu mai aud in viata mea!) mi se pare in-ad-mi-si-bi-la!! e o forma de santaj 'politic-corect', comme quoi ti se reprosaza - ce?! k cineva (recte moi) isi spune UN pdv pe un blog?? de unde ideea k proprietarul blogului ar tbui, 1 sa fie de acord cu ce se spune, si 2 sa se scuze pt ce SE spune??

    este absurd
    cu siguranta, asa s-au obisnuit alde zum, capricornk, caligraful, pe ale caror bloguri e o libidineala mieroasa care-mi intoarce stomacul...
    am scris k ii detest, o REPET +
    IMI ASUM!

    si, din fericire, imi ramine libertatea de a nu mai frecventa locuri unde se practica, la greu, libidineala (& bidineaua) mieroasa

    RăspundețiȘtergere
  18. one more thing: si luiza a regretat faptul k nu mai intru pe blogul ei...
    este dreptul meu sa nu frecventez DECIT oamenii care-mi plac (luiza, dragos c...) fara sa fiu nevoit sa iau, la gramada, tot 'pachetul'!

    a bon entendeur, etc

    RăspundețiȘtergere
  19. multumesc ( in primul comentariu ma refeream la cei pe care ii amintesti evident :)) )

    RăspundețiȘtergere
  20. totusi daca imi permiti un ultim comentariu offtopic este adevarat - iti sunt recunoscatoare .

    iata o recomandare : francis bacon self-portrait din anul 1969 (via gugal) este vorba despre cea mai dureroasa legatura dintre animalic si uman - monstrul din noi. cam asa trebuie sa-i intelegem pe unii.

    noapte buna !

    RăspundețiȘtergere
  21. buna seara! ma scuzati, va rog, ca ma adresez aici, asa, din senin, fara a "cere permisiunea".
    dar se pare ca ma-m reintlnit cu veche amica dupa o indelunga perioada de asteptare si nu m-am putut sa nu cedez tentatiei de a o saluta.
    asadar:

    lara, hello! missed u so much.

    alles gute!

    ata faithfully, d.i.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...