21 august 2009

mihail sebastian despre marcel proust + leapşă

revenirea în spaţiul public al lui mihail sebastian mi-a amintit de câteva articole pe care scriitorul le scria la 21 de ani în universul literar despre marcel proust (publicate în primul volum - din păcate singurul - de opere ale lui sebastian). mi-a plăcut pentru că sebastian vorbeşte din punct de vedere al cititorului obişnuit.

- mai întâi afirmă că proust nu trebuie socotit, aşa cum îndeobşte a fost/este, ca ceva snob/la modă - personajele, mediul acestora, autorul însuşi. nu: dincolo de o lectură de cinci sute de pagini, nici un snobism literar nu rezistă (p.88). nu pentru asta trebuie citit.

- de asemenea, nu trebuie căutată aici facilitatea înţelegerii, Proust se refuză răsfoirilor grăbite şi descurajează încercările de agrement literar. Pentru că, din partea cititorului, este necesară o anumită prospeţime a ochilor şi a minţii, adăugată unei adevărate pasiuni a cărţii, pentru ca cineva să-şi desluşească cu răbdare tainele acestei opere, complicată şi întinsă cât un univers. (p.88)

- nu trebuie, la Proust, căutate vreo structură anume, tipare literare sau reţete, doar cartea este scrisă doar după legile digresive ale meoriei şi creşte doar din frământările obscure ale visului. principiul de viaţă al operii nu este convenţionalul unei expresii voite, ci proiectarea fără nici o deformare a unei existenţe în ritmul când precipitat, când lent al aducerii-aminte. povestea este chemată nu de necesităţi de echilibru, ci de salturi de gând. personagiile nu sunt introduse, se impun. nu vin să îmbogăţească o intrigă sau să grăbească un deznodământ, ci se adaugă - de cele mai multe ori în dauna proporţiilor unui eveniment - răspunzând doar nevoilor lăuntrice ale creatorului. (p.50)

- influenţa lui Proust rămâne dincolo de artă. dar înţeleasă ca un îndreptar al genului, ca un breviar de estetică şi artă poetică proprie secolului acestuia, această influenţă prinde cu adevărat virtute de mare lecţie. pentru cine urmăreşte destinul romanului, gândirea şi arta lui Proust este inevitabilă şi terorizantă.
(p.277) aş adăuga că scriitorii contemporani scriu uneori asemenea lui proust, fără s-o ştie, sau fără măcar să fi citit vreo pagină de el.

- care este dorinţa lui sebastian de la un cititor deştept care-l citeşte pentru prima oară pe proust?
mă gândesc ce util şi inedit lucru ar face cetitorul care şi-ar însemna într-un jurnal etapele cuceririi acestei ţări a timpului pierdut. ar fi nu numai paginile emoţionante ale unor vieţi descoperite în neobosita lor frământare, ar fi un alt roman. şi ar fi mai ales desemnul atent al liniilor din care s-a construit romanul, schema lui nefalsificată, dezordinea vie din care a crescut ca o existenţă, nu ca o carte. îi trebuieşte celui hotărât... un cap tânăr şi o inteligenţă neuzată, o pasiune de cetitor şi un devotament de om harnic. este de scris o carte, care să fie în acelaşi timp critică, autobiografie şi poveste. eu aş numi acest jurnal al căutării timpului pierdut astfel: tratat asupra artei romanului. şi poate nu greşesc crezând că o astfel de lămurire trebuie să vină nu din laboratoarele prea personale şi complicate ale meşteşugarului scriitor, ci dinspre înţelegerea lipsită de prejudecăţi profesionale a unui cititor.(p.90) extraordinar gând, nu-i aşa?

şi-ncă ceva:
s-a spus că sunt scriitori care nu au talent decât de la o sută de pagini mai departe. Balzac este unul. Proust săvârşeşte această mare minune de a scriu cu geniu o pahină şi o mie de pagini.

mihail sebastian, opere, vol.1, publicistică, 1926-1928, editura minerva, col. scriitori români, bucureşti, 1994, ediţie de cornelia ştefănescu








_________________________________
mi-ar plăcea să circule pe bloguri câteva amintiri ale fiecăruia despre mihail sebastian - ce amintiri aveţi despre piesele lui sebastian, despre romanele lui, despre jurnal. cu alte cuvinte:

dacă ar fi să spuneţi ce înseamnă mihail sebastian pentru voi, ce-aţi spune?

leapşa pleacă spre afreuda, arana,bianca, capricornk13, o carte o frază, cinabrul, în răspăr, însemnări din subterană, jovi, luiza, mayuma, raul, silviu, teodorovici, vera, zum, adrian ciubotaru, arthur suciu, bola, david, egon, gramo,
hearmyself, masa_pustie, morar&more, joacadeamine, oompa, ora25, pantacruel, patrasconiu, pobby, tlon si tomata.

24 de comentarii:

  1. aoleu, ce leapşă grea mi-ai dat! eu n-am citit decât Jurnalul, vreo două-trei piese şi Cum am devenit huligan...

    RăspundețiȘtergere
  2. merci pt leapsa. am sa onorez invitatia :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Dragos, se face zilele astea...
    Foarte interesanta discutie ai starnit.

    RăspundețiȘtergere
  4. :( Din pacate eu nu pot sa onorez leapsa ca nu am ce sa scriu. Nu am citit nimic de Mihail Sebastian si nici cu Proust nu m-am inteles prea bine. Raman datoare cu o leapsa.
    Imi pare rau.

    RăspundețiȘtergere
  5. Merci!
    Acum doar bref, sa spunem ca jurnalul lui Sebastian tradus in engleza.. e cel mai tare cadou romanesc pe care poti sa l faci unui strain...

    RăspundețiȘtergere
  6. nu pot onora leapsa, pt ca am citit prea putin din ce a scris sebastian ca sa scriu ceva decent...

    RăspundețiȘtergere
  7. Cateva vorbe doar :) http://tarameainventata.blogspot.com/2009/08/despre-mihail-sebastian-si-gone-fishing.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Mersi, saptamana viitoare promit sa raspund.

    RăspundețiȘtergere
  9. Observ oarecum uimit ca nu prea s-a citit Sebastian. Nu ma refer la cei care au comentat inaintea mea ci, in general, la tinerii care isi fac din perioada interbelica un fel de pretext pentru a intelege cum ar putea sa functioneze in mod normal lucrurile in Romania. E bine ca se citeste "Jurnalul" dar nici "Accidentul" nu e de lepadat. "Corespondenta lui Proust e mai mult decat o lucrare academica. E un fel de teza de doctorat nesustinuta. "De doua mii de ani" e o sursa valoroasa pentru cei care se dau in vant dupa studiile iudaice. Totusi, oameni buni, cititi "Corespondenta lui Prost".Veti afla acolo destul material pentru mai buna intelegere a firii speciale a lui Sebastian.

    RăspundețiȘtergere
  10. e curios ce spuneti.
    prin urmare, cartea martei petreu nu v-a facut nici o impresie... problematica?
    - vi se pare, in afara de context istoric si de tot, ca sebastian e un scriitor mare sau important?
    - cum va explicati atasamentul extraordinar pe care sebastian il suscita? e latura psihologica sau ceva mai mult? pare ca de sebastian te indragostesti, nu e o raportare obiectiva la el, ca la orice scriitor, altfel trebuind sa-l declari, horribile dictu, minor...
    m

    RăspundețiȘtergere
  11. "aş adăuga că scriitorii contemporani scriu uneori asemenea lui proust, fără s-o ştie, sau fără măcar să fi citit vreo pagină de el."

    E EVIDENT...

    RăspundețiȘtergere
  12. @dragos: merci monsieur. dar am citit prea putin sebastian so far, n'as vrea sa'mi bag o parere doar ca sa fie. oricum cat am citit mi'a lasat o impresie excelenta. si subscriu la ideea amicului de la sorbona - e cel mai bun cadou made in ro, chiar peste tuica cu pruna originala in it.

    @anonim: "atasamentul extraordinar pe care sebastian il suscita"? sa fim seriosi. pt fiecare roman "indragostit" de sebastian ai 100 indragostiti de ion creanga si 10 indragostiti de mateiu caragiale. inca ceva: nu exista "in afara de context istoric" - obiectivitatea la care te referi e doar propriul tau context istoric.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  14. http://inraspar.wordpress.com/2009/08/22/leapsa-cu-nostalgii/

    RăspundețiȘtergere
  15. voila http://hearmyself.wordpress.com/2009/08/22/mihail-sebastian/

    si mersi!

    RăspundețiȘtergere
  16. ştiu că citisem de Sebastian, prin a 10-a oraşul cu salcâmi, şi mi-a plăcut, probabil, o voi recitii curând, deoarece nu îmi amintesc exact cu ce era.
    În schimb, am vrut să citesc Proust, dar încă nu mi-a picat în mână, sunt curioasă dacă îl voi înţelege...

    RăspundețiȘtergere
  17. Poiana lui Sebastian23 august 2009, 09:18

    @dragos c, Cum pleoapa s-a mai dezumflat putin pot spune citeva chestii scurte despre relatia dintre Proust si Sebastian. De fapt este vorba de o relatie de influenta literara, textul Cautarii timpului pierdut a fost pentru Sebastian un model, iar acest fapt este vizibil atit in Femei, cit si in Orasul cu salcimi sau Accidentul.
    As atrage atentia cititorilor tai asupra studiului despre corespondenta lui Proust, foarte putin cunoscut, pentru ca nu s-a mai reeditat de prin anii patruzeci. Din fericire, opera lui Sebastian va fi reeditata anul acesta sau la anul in colectia de carti fundamentale, minus Jurnalul, pentru ca acesta are un alt proprietar al copyrightului.
    Iar pentru leapsa o sa postez ceva despre volumul de nuvele, Femei, un capitol din cartea mea.

    RăspundețiȘtergere
  18. in sfarsit pomeneste inca cineva de volumul "Femei" :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Dragos, o sa raspundem si noi, pe O carte intr-o fraza. Mersi pentru tema. Insa trebuie sa vedem care dintre noi va scrie. Trebuie sa dezbatem.

    RăspundețiȘtergere
  20. dragos, am raspuns (deocamdata) printr-un comentariu pe blogul meu. sper sa-l dezvolt mai tirziu intr-un sms...

    RăspundețiȘtergere
  21. buimacita de work shit am uitat de leapsa ta pana acum cateva zile, iertare, iertare:(
    cand m-am uitat pe ea si am zis "hait! m-a prins..": nu am citit de la Sebastian decat 150 de paini de Juranl, acum un an si ceva. dupa aia m-am oprit, ca nu mergea, nu era momentul. "Accidentul" si "Orasul cu salcami" erau la bunica-mea in biblioteca dare le-am ocolit pt. ca erau in colectia aia "Romanul de dragoste" care mi se parea excesiv de siropoasa:)
    dar am reluat aseara "Jurnalul" si imi pica la marele fix. si nu cred ca il mai las de data asta. si multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Cam tarziu, dar m-am achitat si eu, cu scuzele de rigoare pt intarziere.
    http://filme-carti.ro/carti/despre-mihail-sebastian-si-orasul-cu-salcami-944

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...