zgâriaţi crusta unui liberal şi veţi da peste un artistocrat camuflat.
*
ei spun că doresc securitatea şi linştea, starea de lucruri pe care o numesc pace. dar chiar în vreme ce susţin asta, seamănă germenii dezordinii şi ai violenţei. iar dacă li se-ntâmplă să obţină mult trâmbiţata lor siguranţă tihnită, se zbat în ea ca peştele pe uscat, găsind-o cumplit de plictisitoare.
*
legea îşi edifică propria structură de putere, creând noi prejudicii, noi nedereptăţi.
*
monarhiile prezintă câteva lucruri bune, pe lângă însuşirile lor de primă atracţie. ele pot să reducă mărimea şi caracterul parazitar al birocraţiei administrative. pot să accelereze deciziile atunci când e necesar. şi răspund unei străvechi nevoi umane de ierarhie părintească (sau tribaşă, sau feudală) în cadrul căreia fiecare îşi ştie locul. este într-adevăr important să-şi cunoşti locu, chiar dacă nu e decât provizoriu.
*
cei mai buni profeţi sunt aceia care ştiu să te conducă până în faţa perdelei, pentru a te lăsa să priveşti singur de după ea.
frank herbert, împăratul-zeu al dunei, editura nemira, bucureşti, 1994, traducere ion doru brana
"Scratch the surface of a manager: you will find a peasant" (Gibson Burrell: Pandemonium- a Retro-organization Theory)
RăspundețiȘtergereei uite de-aia nu-mi vine mie sa reiau seria (adica tot ce este dupa Dune Messiah)...:)
RăspundețiȘtergere