democraţia în america secolului xix

în ceea ce priveşte acţiunea pe care o poate avea inteligenţa unui om asupra inteligenţei altui om, ea este cu necesitate foarte restrânsă într-o ţară unde cetăţenii, deveniţi mai mult sau mai puţin egali, se examinează unii pe alţii îndeaproape şi, neîntrezărind la nici unul dintre ei semnele unei măreţii şi ale unei superiorităţi incontestabile, revin mereu la propria lor raţiune, ca la sursa cea mai evidentă şi cea mai aproape de adevăr. în acest fel, nu numai înrederea în cutare om e anulată ci chiar tendinţa de acrede pe cineva pe cuvânt.
fiecare, deci, se închide cu stricteţe în sinr şi pretinde să judece lumea de acolo. (alexis de tocqueville (foto), despre democraţie în america, vol. 2, ed. humanitas, 1995, trad. claudia dumitriu, p.10)


îi mulţumesc lui adrian ciubotaru, care mi-a amintit c-ar trebui să mai răsfoiesc cartea lui tocqueville, pe care am citit-o mai demultişor, în studenţie...