a fost o carte pe care-am luat-o la plesneală, mă mai apucă uneori, e drept c-am remarcat că autorul e sârb dar scrie-n engleză, traducerea e de dan sociu, deci un autor cool, aşa că ia-o, dragoş.în primul rând felicitări lui dan sociu, a izbutit o traducere foarte bună, mi s-a părut foarte firesc limbajul - şi poetic şi colocvial.
am citit-o uşor, e scrisă, ce-i drept, foarte bine, cred că asta şi contează, dar mai multe nu. hemon a vrut să-şi arate mâna engleză cu subiecte insolite din serbia iugoslavă. în rest, ia un personaj - jozef pronek - pe care-l plimbă prin copilăria iugoslavă, prin studenţia din ucraina, prin america. de fiecare dată văzut de către altcineva, dintr-o altă perspectivă - ironică, poetică, serioasă, ciudată.
mi-a plăcut, cartea în general. nu regret c-am luat-o/citit-o, dar...
fragmente aici.
aleksandar hemon, omul de nicăieri, editura polirom, iaşi, 2010, 264 pagini, traducere de dan sociunumele cărţii vine de la această melodie:
Cartea aceasta mi s-a parut ca e un vis. Si visele nu sunt intotdeauna frumoase, ci de cele mai multe ori te rascolesc si iti schimba ziua. Cartea asta mi-a schimbat zilele in care am citit-o. Si asta numesc eu o carte buna. Nu regret nici eu ca am cumparat-o :)
RăspundețiȘtergere