franţa pe care n-o ştiu

într-un articol din noua dilemă veche, un cercetător istoric medievist, sylvain gouguenheim, declară în interviu ostracizarea la care a fost supus de majoritatea istoricilor francezi pentru că a contrazis o teorie încetăţenită deja în cercurile academice, chiar şi în cele politice, ale uninii europene. s-a ajuns până acolo că a nu fi de acord cu un citat înseamnă că îl agresezi pe autorul citatului. şi asta în 2009.
pe scurt, orice discuţie intelectual-onestă ce pune în discuţie clişee intelectuale e întâmpinată de rea-voinţă şi ostracizare.

ideea autorului, susţinută în cartea aristotel la muntele saint-michel, este că nu islamul (ca civilizaţie şi ca religie) a tradus manuscrisele din greacă în arabă şi apoi în latină care apoi au pătruns în europa. manuscrisele au fost traduse de către sirieni creştini arabizaţi sau de către arabi creştini, iar filizofii arabi al farabi, avicena, averroes nu au avut o mare influenţă în religia musulmană, ceea ce înseamnă că nu se poate ajunge la concluzia că Islamul a ajutat la pătrunderea documentelor greceşti în europa (de ex. aristotel). ba, mai mult, în sec. xii, la abaţia saint michel se traduce în latină din greacă.

această opinie înseamnă pentru majoritatea intelectualilor francezi islamofobie şi rasism. în condiţiile în care u.e. recomanda ca manualele şcolare să ofere o redare favorabilă - nu adevărată - a implicării islamului în moştenirea europeană.