4 iulie 2010

istoria literaturii s-a cam sfârşit

scurt interviu cu scriitorul lucian dan teodorovici

întrebarea 1:
eu am învăţat din ultima povestire a volumului tău celelalte poveşti de dragoste cum să descopăr în banalitatea cotidianului câteva lucruri profunde. această percepţie a mea este cumva o întâmplare?

lucian dan teodorovici:
ultima povestire (eu o să-i spun totusi secvenţă, pentru că mă încăpătânez să-mi consider volumul un întreg cu tentă de roman) e una-n care fac cumva o sinteză a întregii cărţi, cel puţin din punct de vedere tematic. şi da, e vorba acolo, ca şi-n rest, de banalitatea ratării unor poveşti de dragoste. asta aşa, în mare. vezi, un lucru profund, care-ţi aparţine prin interpretare, e tocmai faptul că de multe ori ne acceptăm ratarea, de orice fel, incluzând-o în rutină. şi poate nici nu suntem conştienţi de ea. în fine, nu vreau defel să filosofez. dar mă bucur (cred că ţi-am spus-o şi-n particular, iar daca nu, o subliniez acum) că ai perceput acea poveste aşa cum mi-am dorit eu să fie percepută.


întrebarea 2:
în calitatea ta de editor (sau nu), ce crezi?: un scriitor cu multe cărţi la activ (de pilda, tu), îşi doreşte să rămână în posteritate cu ultima carte scrisa, cea de maturitate, prima nefiind decât încercarea mării cu degetul?

lucian dan teodorovici:
când am citit prima oara întrebarea, m-am pus pe un răspuns grăbit. după aia m-am oprit însă. te-am şi rugat să-mi dai ceva timp să mă gândesc. nu pentru c-aş avea ceva esenţial de spus, ci pentru că, pur şi simplu, cu întrebarea asta a ta mi-ai produs un fel de revelaţie. anume ca eu nu prea cred, dacă e să mă iau eu însumi la bani mărunţi, în posteritate. îmi dau seama cum sună şi-mi mai dau seama că e posibil să am eu o percepţie aiurea, pentru că nu trăiesc în posteritate, ci de-a dreptul în prezent. totuşi, parcă în momentul de faţă, cel puţin asta-i senzatia mea, literatura nu se mai (poate) scrie cu gândul la viitorul mare. e adevărat, cred ca mulţi se visează marcând cu adevărat istoria literara, cu majuscule. dar nu ştiu daca mai e posibil. impresia mea e că istoria literaturii s-a cam sfârşit, cel putin ca fenomen amplu. şi că noi, scriitorii de azi, mă rog, unii dintre noi între care nu mă includ neaparat, vom fi studiaţi în cercuri restrânse, specializate, aşa cum se intâmplă azi, spre exemplu, cu cei ce au marcat istoria geologiei sau a apiculturii. pare scandalos ce zic, e foarte posibil sa greşesc, dar asta e, pur şi simplu, senzatia mea. nu cred, nu spun că literatura va muri. dar, la concurenţa de care are parte în prezent, cred că-şi va pierde mare parte din forţă. a şi inceput, de altfel, s-o facă.

altfel, revenind la întrebarea ta, cred că pentru un scriitor ultima carte scrisa e cea mai importantă. pentru că acolo se simte definit cel mai bine. până la urmatoarea, fireşte.


întrebarea 3:
ce-ai spune daca vei ramâne în cultura romana doar ca regizor de teatru (tu faci acum regie), nicidecum ca scriitor?

lucian dan teodorovici:
încep cu o declaratie bombastică: mă simt şi o să mă simt, înainte de orice, scriitor. ştiu asta pentru că pasiunea mea pentru literatură a fost întotdeauna dominantă, indiferent de ce alte pasiuni mi s-au dezvoltat în paralel.

cu teatrul, povestea mea e destul de ciudată şi nicidecum nu mă pune într-o lumină prea bună. am dat la regie cu gândul de a învăţa să lucrez cu actorii pentru a face, pe viitor, film. priveam, o recunosc acum, cam pieziş teatrul. de o vreme însă, de când am început să mă pregătesc pentru regie şi mai cu seamă de când am început s-o studiez în cadru organizat, la facultate vreau sa zic, m-am îndrăgostit şi de teatru. asa că acum chiar nu ştiu. mă pasionează filmul, mă pasionează în măcar egală măsură şi teatrul, despre literatura nici nu mai are rost să spun cât de mult mă pasionează, dar nu mi-am pus nici o clipă problema cum o să rămân în cultura romană. eu ştiu doar că îmi place să creez poveşti. şi, până la urmă, literatura, teatrul sau filmul reprezintă doar nişte mijloace de a crea o poveste. aşa că m-aş bucura doar să fac cu adevarat bine, scriind sau regizând, ceea ce am visat întotdeauna să fac: să creez poveşti.


întrebarea 4 (din chestionarul lui proust):
care e fericirea pe care ţi-o visezi?

lucian dan teodorovici:

o să mă crezi dacă-ţi spun că nu-mi doresc decât ca viaţa mea să continue la fel ca pana acum? pentru că ăsta-i adevărul. nu-mi doresc alt tip de fericiri. am scris când am simţit că am de ce s-o fac. şi sper să mai scriu. în momentul în care am avut senzaţia că am suficiente date, m-am apucat de regie. şi sper s-ajung să regizez cu adevărat. cam aşa-mi văd eu „fericirile”. ca să nu fiu însă întru totul nesuferit, recunosc totuşi că aş fi fericit si să ajung prin nişte părţi de lume ceva mai exotice. pentru că, asemenea tuturor, îmi place şi mie foarte mult să călătoresc.

16 comentarii:

  1. :) felicitari pt interviu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca nu ma inseala memoria, sfarsitul istoriei (ce-i drept, nu literare) a mai fost anuntat, bunaoara de nume grele gen F. Fukuyama. Si, dupa cum se stie, a fost o prezicere gresita.

    Acu' ce sa spun, dl. Teodorovici isi ia precautia de a folosi semiadverbul 'cam' (istoria s-a CAM sfarsit), probabil stiind bine ca se rasfata facand afirmatii riscante, daca nu caraghioase de-a binelea. Bineinteles, mai toti autorii spera ca, daca se va sfarsi, istoria literaturii se va sfarsi taman cu ei :)

    RăspundețiȘtergere
  3. felicitari pt interviu, f fain!
    mai vrem :)

    ps eh, odata si-odata tot se va sfirsi, k nimic nu dureaza vesnic... cel mai trist ar fi (asa cum 'prevad' eu - voila!) k literatura (nu doar istoria ei!) sa se sfirseask inainte sa se sfirseask lumea

    RăspundețiȘtergere
  4. @Micawber – poate m-am exprimat CAM neglijent, accept. ideea venea insa pe o nuanta diferita si deloc autosuficienta, cum v-ati grabit s-o interpretati: nu literatura, in sine, o vad eu in pericol (si parca ar conta de-as vedea-o eu asa!). ci fenomenul din jurul ei mi se pare ca se estompeaza. chiar daca n-am explicat asta in chiar cel mai fericit mod, se intelegea totusi clar din intreg. daca intelesul ar fi fost cel pe care l-ati dat dvs., grabindu-va sa ma si "atingeti" putin pe coarda unui tip de vanitate care-mi lipseste, atunci raspunsul la urmatoarea intrebare nu si-ar mai fi avut rostul, nu credeti?

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragos, faina ideea cu interviul -
    mai vreau (uite ca aici sunt de acord cu als).

    E firesc ca LDT sa vrea sa ramana prin utima carte, caci el a crescut vizibil ca valoare, cu timpul si experienta. Compara de ex. povestirea "Dupa gaste" (cea mai buna dintre Celelalte povesti - mie cel putin mi se pare excelenta) cu povestirile din prezentarea Polirom la o carte lui mai veche,
    "Atunci i-am ars doua palme"
    , care m-au facut sa-mi zic ca stiu bloggeri care pot scrie mai bine.

    Insa cred ca exista scriitori care in loc sa evolueze in timp, au involuat calitativ (am inteles ca asa a fost cu Paunescu si Eugen Barbu - dar vb. din auzite, ca eu nu i-am citit).

    Cat despre sfarsitul literaturii, nu mi se pare deloc aproape. Nu cata vreme traim noi...

    Sigur ca la un moment dat va veni, dar imo va coincide fie cu sfarsitul omenirii (nu al lumii/universului, desigur) fie cu sfarsitul scrisului, daca sa zicem vreodata omenirea fie va recadea in barbarie (in sensul propriu, nu cel dat de Baricco), fie va renunta de tot la litere pentru imagini sau cine stie ce altceva...

    RăspundețiȘtergere
  6. bravo, dragos! foarte fain interviul :)
    multumim mult!

    RăspundețiȘtergere
  7. @als:
    sansele ca 'literatura sa se sfirseasca inainte sa se sfirseasca lumea' sunt cam aceleasi cu ale literaturii sa fi inceput inainte de nasterea lumii...

    RăspundețiȘtergere
  8. literatura se va sfirsi fix in data de 29 octombrie 2096; wanna bet? ;P

    RăspundețiȘtergere
  9. @als
    si virginia woolf credea ca 'in or about december 1910, human nature changed', asa ca sinteti intr-o companie selecta. ;P

    RăspundețiȘtergere
  10. @LDT - Cand un Scriitor ajunge sa aiba asemenea „senzatii” si iese in public cu astfel de afirmatii, ori se apuca de altceva ori se sinucide. Sa inteleg ca Dvs.va apucati de regie, o decizie mai inteleapta si mai pragmatica (viitorul e al filmului, nu?). Ma macina insa o intrebare: ce va mai determina sa ramaneti la Editura Polirom? O curiozitate morbida? Un hobby – sa bateti cuie-n racla? Sau o considerati o simpla sursa de venit?
    In ceea ce priveste afirmatia Dvs. hazardata „istoria literaturii s-a cam sfarsit”, va dati seama si singur ca nu poate avea decat un raspuns, „Nu mor caii cand vor cainii.”. Si istoria s-a mai sfarsit (sic!), si filosofia...

    @DCB - Ma scuzati D-le Butuzea ca am indraznit sa intervin (pe aceasta cale tin totusi sa va felicit pentru ilustratiile ce va insotesc insemnarile), dar afirmatia plina de suficienta (e un scriitor care-o face, nu un cetatean turmentat) si de lehamite moldava socheaza!

    RăspundețiȘtergere
  11. @claude: pot sa spun si ora exacta cd se va-ntimpla ;P

    RăspundețiȘtergere
  12. Iar v-ati scandalizat, domnule Buzdugan? Dat fiind ca apareti in multe locuri in care apare si numele meu, cu comentarii la fel de la obiect ca si acesta, imi permit sa-mi inchipui, cu retinerea omului care accepta si ca se poate insela, ca-mi cautati cu insistenta numele pe internet. Sau poate doar providenta e intr-atit de ludica incit va aduce pe urmele mele, cu acest nume sau, alteori, cu cite un nickname straveziu? Ma rog, e dreptul dvs., eu nu ma supar. Dar, va rog, cititi mai atent ce scriu/afirm inainte de a ma mustrului, asa cum observ ca va place. Cit despre Polirom, oricit de mult v-ati dori altceva, voi mai fi totusi acolo pentru o vreme. Asta e, nu ma pot abtine... In ceea ce priveste unica intrebare (atent divizata-n patru) care va macina, ce pot sa va raspund? Regret ca va macina.

    RăspundețiȘtergere
  13. Domnule Teodorovici, ultima data am vorbit pe mail acum un an. V-am spus clar atunci ca in cazul intersectiei noastre nefericite va banuiesc de neglijenta si nu de incompetenta (sper in continuare ca ati obtinut postul de la Polirom in urma unui concurs sau in urma unui CV greu, cu studii si lucrari deosebite)! Daca Dvs. credeti ca nu am altceva mai bun de facut decat sa va urmaresc opera sau interventiile internetice, va inselati amarnic. Cand si cand intru pe blogul D-lui Butuzea – doar ce am spus unul dintre motive - dar nu intervin in comentarii. Dar cand dai peste o atare afirmatie apartinand unui coordonator de colectie, cum poti sa taci?!

    Din partea mea, n-aveti decat sa ramaneti cat vreti la Polirom (prefer atat ca cititor cat si ca scriitor alte edituri mari), desi mare treaba vad ca nu mai aveti, odata ce „istoria literaturii s-a cam sfarsit” si va ganditi ca noua ocupatie va va duce in destinatii exotice!
    Si apropo, daca va e mai usor ca toti cei care va contrazic sau va apostrofeaza sa-i strangeti sub un singur nume, n-aveti decat, dar sa nu picati cumva intr-o paranoie reductionista! Personal imi asum opiniile si le semnez cu A. Buzdugan.

    PS: Sper sa nu ma amenintati din nou pe mail ca devoalati Marele Secret, faptul ca mi-ati respins un manuscris; am scris in presa literara prin mai anul trecut despre asta, laolata cu faptul ca pozitia Dvs. va permite sa dez-axati literatura ce apare in Ego.Proza mult inspre facil. Ati ramas acelasi as in ale eschivelor, nu mi-ati raspuns la intrebare!

    RăspundețiȘtergere
  14. @als
    prins in mijlocul acestei 'infruntari' intre ciocan si nicovala (era sa zic intre buzdugan si pecete) cred ca ora exacta e mai importanta decit ziua in care literatura isi va fi dat obstescul sfirsit. ;P

    RăspundețiȘtergere
  15. @claude: mais of course!

    re: 'buzduganeala' de mai sus - e f comic cum orice nume cunoscut are parte, din clipa in care scrie online cu propriul nume, de cel putin 1-2 'nemesisi' gen newman (antipaticul vecin al lui seinfeld)... in fond, frustrarile & refularile tbuie sa se verse si ele undva, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  16. De ce mai rămâne distinsul domn LDT, la Polirom? Cum, nu s-a înțeles, încă? Simplu, domnilor:
    Din poziția de coordonator de colecție, dumnealui îi este infinit mai ușor să-și editeze propriile creații, onorabile(cum au fost și ”Ultimele povești de dragoste”)dar în nici un caz de natură să te dea pe spate, vezi și reacția unei bune părți a criticii, precum și situația vânzărilor. Dacă ar fi fost pus în situația de aș fi căutat, umil, o editură ca să le publice ori dacă, Doamne ferește, trebuia să mai scoată și bani din propriul buzunar, pentru vreo preachiziție? Că, astfel, i s-a răpit unuia sau altuia dintre posibilii aspiranți la gloria literelor, mai merituoși, poate, decât domnia sa, șansa de a apărea la aceeași editură(sub pretextul respingerii mai mult sau mai puțin motivate, n-o să aflăm niciodată!, a producțiilor avansate), acesta este, desigur, o altă(ultimă...)poveste.
    Lectorul anonim(blazat)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...