personajul tamerlan banks - de ce tamerlan şi de ce banks e de aflat - este hipster-ul cărţii - are 2 gagici în acelaşi timp şi e îndrăgostit de prietena rivalului. se droghează cu aleuxyl şi e specialist în călătorii spaţiale neuronale. vrea să tragă clapa industriaşilor lumii şi se împrieteneşte cu "rezistenţa" din underground. de asemenea, colaborează cu turboskellii - fiinţe virtuale ce populează spaţiile despre care vorbim.
aşa că tamerlan porneşte în aventura vieţii sale reale/virtuale/hiperreale.
111 pagini de urmăriri, jocuri de putere, surprize - un univers surpinzător pentru sefeul nostalgico-fantastic de la noi. cyberpunk ar spune unii, doar science-fiction foarte bun aş spune eu. o lectură plină de adrenalină - (adr)energică - o esenţă tare de sefe românesc excelent, ce confirmă aşteptările mele de cititor (amator) de sefe.
o lectură mult mai bună chiar decât multe lecturi străine sefe.
şi-un final neaşteptat.
coperta de vlad mihai botta
blogul autorului aici.
postare apărută şi aici.
oh... mersi infinit, dragos!:)
RăspundețiȘtergereFoarte curios!
RăspundețiȘtergereÎn ”Adrenergic”(publicată pentru prima dată ca nuvelă, în 1994), Sebastian A. Corn imaginează ”spațioforii”, mutanți umani ținuți în cuve, într-o stare somatică specială, pentru a-și oferi spre exploatare-explorare,în continuum-ul spațio-temporal infinit, capacitățile lor unice ”psi”.
În ”Minority report”, filmul din 2002 al lui S.Spielberg, cu T.Cruise și cu Max von Sydow, existau ”pre-cogii”, mutanți umani plutind în aceleași cuve, pline cu un fel de lichid(amniotic?), într-o stare de transă perpetuă, cvasi-vegetativă, conectați împreună fiind, la propriu, la timpul viitor.
Iar filmul are la bază scrierea omonimă a lui Ph.K.Dick, apărută în 1956!
Fiind vorba nu de un amănunt insignifiant, ci chiar de un motiv livresc central, se pune, firește, întrebarea: cine pe cine imită?
Dinu D. Nica
@Dinu D. Nica - e vorba de o preluare a unei idei. acuma nu putem spune ca toate subiectele de amor imita romeo si julieta.
RăspundețiȘtergereasa ca, daca motivul/tema e folosit/a fertil, ca mijloc, si nu ca scop, nu mai are importanta cine pe cine imită.
ca tot vorbeam de faust.
Aveți dreptate, în principiu - și strict în ceea ce privește literatura main-stream.
RăspundețiȘtergereCât privește S.F.-ul, ca literatură de nișă, originalitatea unui autor nu constă numai în stil(exemplul suprem, F. Herbert,la polul opus, fără stil, patriarhul Asimov), sau în teme, ci și în găselnițe, invenții și ”jucărioare” personale, care, nu-i așa?, nu se prea împrumută.
Bine, există și excepții clasice(Mașina timpului a trecut bine-mersi, de la bătrânul Wells, la ”n” alți autori, anglo-saxoni sau nu).
Pe de altă parte, remarca mea inițială, despre ”mimesis”, nu s-a vrut a fi acuzatoare ori peiorativă, fiind doar o simplă și benignă dubitație!
Dinu D. Nica