am făcut cunoştinţă cu lolita în 1994, volum tipărit la editura universal dalsi, neştiind absolut nimic despre autor decât din prefaţa cărţii semnate de dan grigorescu. cărturarul spunea acolo că traducătorul, horia florian popescu, pe atunci în vârstă de aproape 60 de ani reuşise să echiveleze tălmăcirea originară.
mai trebuie să spun că romanul m-a încântat, că l-am citit în bună parte în tren şi că mi-a stârnit hohote, că descopeream un unic scriitor american (?) admirator al lui flaubert et cetera?
a urmat firesc vorbeşte, memorie, în traducerea sandei aronescu (tot cu o prefaţă de dan grigorescu), tot la universal dalsi, care cumpărase drepturile de publicare în românia. între timp, lolita mea se împrăştia pagină cu pagină prin alte mâini şi a trebuit să o cos. am găsit apoi varianta engleză, cartonată şi timp de o vară studenţească, reuşii să buchisesc engleza dificilă nabokoviană.
a apărut invitaţie la eşafod, la albatros (în colaborare tot cu universal dalsi), cu o prefaţă de ion ianoşi - alt cărturar - din care am aflat că darul este vârful de lance al epocii ruse nabokoviene. din păcate, traducerea aceluiaşi roman de la polirom a schimbat traducătoarea, inna cristea.
am descoperit apoi că traducerile româneşti urmau s-apară la humanitas - cartea de pe noptieră şi raftul întâi - camera obscură tot în traducerea lui horia florian popescu. la cumpărat şi citit am zis pas - încă mă delectam cu lolita, la a nu ştiu câta recitire.
şi iată că din nou, horia florian popescu recidiva cu ada sau ardoarea la polirom (între timp tradusese şi V-ul lui pynchon, la cei 70 de ani). iar în 98, poliromul iniţia o serie de autor vladimir nabokov, cartonată cu supracopertă. din păcate, lipseau prefeţele care-ar fi ghidat cititorul prin hăţişurile operei labirintice nabokoviene - un scriitor de raft întâi.
în ceea ce priveşte traducerea eboşelor originalului laurei, apărute în america din pricina foamei de bani a fiului - încă un exemplu că oamenii mari au fii mai proşti decât ei - poate ar fi fost oportună după apariţia traducerii celorlalte cărţi finalizate de autor.
aştept cu nerăbdare traducerile romanelor darul şi foc palid şi reeditarea cursurilor de literatură - într-un format mai atractiv (eu le-am pierdut).
aşadar să-i urăm poliromului succes!
mai trebuie să spun că romanul m-a încântat, că l-am citit în bună parte în tren şi că mi-a stârnit hohote, că descopeream un unic scriitor american (?) admirator al lui flaubert et cetera?
a urmat firesc vorbeşte, memorie, în traducerea sandei aronescu (tot cu o prefaţă de dan grigorescu), tot la universal dalsi, care cumpărase drepturile de publicare în românia. între timp, lolita mea se împrăştia pagină cu pagină prin alte mâini şi a trebuit să o cos. am găsit apoi varianta engleză, cartonată şi timp de o vară studenţească, reuşii să buchisesc engleza dificilă nabokoviană.
a apărut invitaţie la eşafod, la albatros (în colaborare tot cu universal dalsi), cu o prefaţă de ion ianoşi - alt cărturar - din care am aflat că darul este vârful de lance al epocii ruse nabokoviene. din păcate, traducerea aceluiaşi roman de la polirom a schimbat traducătoarea, inna cristea.
am descoperit apoi că traducerile româneşti urmau s-apară la humanitas - cartea de pe noptieră şi raftul întâi - camera obscură tot în traducerea lui horia florian popescu. la cumpărat şi citit am zis pas - încă mă delectam cu lolita, la a nu ştiu câta recitire.
şi iată că din nou, horia florian popescu recidiva cu ada sau ardoarea la polirom (între timp tradusese şi V-ul lui pynchon, la cei 70 de ani). iar în 98, poliromul iniţia o serie de autor vladimir nabokov, cartonată cu supracopertă. din păcate, lipseau prefeţele care-ar fi ghidat cititorul prin hăţişurile operei labirintice nabokoviene - un scriitor de raft întâi.
în ceea ce priveşte traducerea eboşelor originalului laurei, apărute în america din pricina foamei de bani a fiului - încă un exemplu că oamenii mari au fii mai proşti decât ei - poate ar fi fost oportună după apariţia traducerii celorlalte cărţi finalizate de autor.
aştept cu nerăbdare traducerile romanelor darul şi foc palid şi reeditarea cursurilor de literatură - într-un format mai atractiv (eu le-am pierdut).
aşadar să-i urăm poliromului succes!
http://www.youtube.com/watch?v=kfyQkbU-Dqg
RăspundețiȘtergereMă bucur că ai scris despre Nabokov, iar Lolita merită cu siguranţă citită şi recitită periodic, însă varianta în engleză, cu vocea lui atribuită lui Humbert Humbert. J'adore!
Ar trebui sa mai citesc si eu cate ceva de Nabokov. Eu am citit Lolita acum doi ani, nu stiu daca i-am inteles adevarata valoare. Vad, oricum, ca e o carte foarte laudata.
RăspundețiȘtergereDomnule Butuzea, daca intrati la mine pe blog veti gasi niste postari intitulate ,, Din jurnalul unui sahist". este vorba de o incercare de-a mea, literara. Chiar va rog sa-mi spuneti o parere.
RăspundețiȘtergerear fi de discutat si dspr copertele 'bucoavnelor' nabokoviene - care mi se par, cu putine exceptii, horror...
RăspundețiȘtergeresingurele care se salveaza, dupa gustul meu, sint cea la 'masenka' & - culmea! - cele 2 volume ale 'cursurilor de literatura', care arata fix k niste cursuri.
coperta la 'camera obscura' e ok, dar prea la-ndemina. 'pnin' ar fi fost ok, dar poza lui v.n. pe coperta e aiurea - te face sa te gindesti k v.n. = pnin...
Reusit titlul. La nabokoavne se incadreaza pentru mine din fericire sau din pacate in momentul de fata traducerile - tocmai ce reciteam "Un erou al timpului nostru", adica al lui Lermontov, in traducere de Vladimir Nabokov in colaborare cu Dmitri Nabokov. Mi-a luat ani de zile pana sa ma obisnuiesc cu rusi in traducere engleza, fie ea si de alti rusi, si tot mai am cate o tresarire din cand in cand. Cu originalul in limba rusa nu am personal termen de comparatie, insa traducerile romanesti au mai multa naturalete. Numai cu "Suflete moarte" al lui Gogol avut noroc pana la urma, in editia Modern Library l-a tradus in engleza (cel mai convingator) un francez.
RăspundețiȘtergere@Ligia - mulţumesc frumos, Ligia! nu ştiam fragmentul, şi mie mi-a plăcut, iată că l-am şi postat!
RăspundețiȘtergere@Andrei - pai ar trebui s-o reciteşti, pe fragmente - trebuie savurată!
cât despre încercările tale, aş prefera să discutăm pe mail.
@alş - exact, multe sunt oribile! şi mie-mi plac cele de la camera obscură şi maşenka. în plus, nici ada nu e de lepădat.
ediţia de autor de la poplirom arată şi ea destul de bine, deşi e cam prea policromă...
apropo, e de menţionat şi filmuleţul cu nabokov despre ediţiile lolitei:
http://www.youtube.com/watch?v=qVtwVcYbz7k&feature=related
@Sultana Banulescu - offtopic, nu cumva am onoarea ca blogul să-mi fie citit de fiica lui Ştefan Bănulescu - unul dintre scriitorii mei preferaţi - Cartea de la Metopolis - şi admirator - ca şi mine - al lui Balzac?
RăspundețiȘtergereOnoarea e reciproca, iar (tot off-topic) incarcatura numelui n-a fost usoara pana nu m-am transferat in alta cultura si in alt grai pamantesc.
RăspundețiȘtergereL-ati identificat corect ca precursor pe Balzac si nu pe Faulkner sau Borges. Ma opresc, evident, aici.
To be or not to be Dmitri Nabokov...
@Sultana Banulescu - şi îl uitasem pe Gogol...
RăspundețiȘtergereI prefer not... - evident, intr-o editie critica de opere, manuscrisul era inevitabil, dar ca pe o opera de sine statatoare...
din cauza copertelor, polirom ar tbui sa se numeask poliCrom :)
RăspundețiȘtergerenu, nici aia la 'ada' nu-mi place (eu am editia americana: f simpla, coperta neagra) pt k nu mi se pare k stilul lui schiele (crek e o reproducere dupa schiele) se potriveste cu stilul lui nabokov...
@alş - stilul nu, dar spiritul da! :)
RăspundețiȘtergereiar tu ai ediţia americană, tipărită demult...
la noi, la romanica, altele sunt preferinţele pt. coperte.
Sunt tare curioasa cum or sa se descurce cu traducerea de la 'Pale Fire' si mai exact indexul alfabetic. Poate ca sunt eu limitata, dar mie mi se pare intraductibila nabokoavna asta.
RăspundețiȘtergereAltfel, copertile sunt care mai de care romanesti. E un lucru cunoscut ca romanii daca nu cumpara drepturile pentru coperta originala, au toate sansele sa o dea in bara. :P