impreuna cu tlönii, va oferim crèma unui roman suprêm.eu:
bratul ei era gol sub sal, iar miscarea lui Julien de a duce mana ei la buzele lui, il dezgolise de'a binelea. dupa cateva cipe, ea se certa pe sine, parandu'i'se ca nu se indignase destul de repede. [p44]
replica lui launtrica era intotdeauna: ce monstri sau ce prosti! mai amuzant era ca, in ciuda marelui lui orgoliu, adeseori nu intelegea absolut nimic din cele ce se spuneau. [p56]
doamna de Rênal, a carei mana era in mana lui Julien, nu se gandea la nimic. ea se abandona vietii. [p69]
sunt frumoasa, am acest avantaj pentru care doamna de Staël ar fi sacrificat totul. [p315]
in secolul al 19lea nu mai exista pasiuni adevarate: din pricina asta lumea se plictiseste atat de tare in Franta. se fac mari cruzimi, dar fara cruzime. [p318]
..Danton a furat. Mirabeau s'a vandut si el. Napoleon furase milioane in Italia. fara ele ar fi fost oprit din drum de saracie, ca Pichegru. numai La Fayette n'a furat niciodata. trebuie neaparat sa furi, sau sa te vinzi? gandi Julien. aceasta intrebare il paraliza. [p322]
oamenii coplesiti de onoruri nu sunt decat niste pungasi care au fericirea de'a nu fi prinsi in flagrant delict. [p525]
ei, domnule, un roman este ca o oglinda plimbata pe drumul mare. uneori ea iti arata seninul cerului, alteori nororiul din baltoacele de pe drum. si dumneata il acuzi de imoralitate pe cel ce duce oglinda in spinare! [p384]
peste 50 de ani nu vor mai fi in Europa decat presedinti de republica, si nici un rege. si odata cu literele R,E,G,E se va termina si cu preotii si gentilomii. nu vor fi decat candidati ce vor face curte majoritatilor murdare. [p409]
lasati'mi viata mea ideala. micile hartuieli, amanunte din viata reala, mai mult sau mai putin jignitoare pentru mine, m'ar scoate din Cer. fiecare moare cum poate; eu nu vreau sa ma gandesc la moarte decat in felul meu. ce'mi pasa de ceilalti? relatiile mele cu ceilalti vor fi taiate brusc. va rog sa nu'mi mai vorbiti despre acesti oameni; imi ajunge sa'i vad pe judecator si pe avocat. [p501]
altadata, ii spunea Julien, cand as fi putut fi atat de fericit in timpul plimbarilor noastre prin padurea de la Vergy, o ambitie inflacarata imi purta sufletul prin tinuturi imaginare. in loc sa strang la inima bratul tau minunat, care era atat de aproape de buzele mele, viitorul ma lua de langa tine; eram cu gandul la adevaratele lupte pe care trebuia sa le dau ca sa'mi fac o avere uriasa.. [p531]
[trad Irina Mavrodin, 2007]
tlönii
la Londra cunoscu, in sfarsit, ingamfarea fara margini. se imprietenise acolo cu doi tineri nobili rusi, care il initiara.
tlönii
la Londra cunoscu, in sfarsit, ingamfarea fara margini. se imprietenise acolo cu doi tineri nobili rusi, care il initiara.
– dumneata esti predestinat, draga Sorel, ii spuneau ei. ai din nascare infatisarea aceasta rece si la o mie de mile distanta de senzatia prezenta, infatisare pe care noi ne trudim atata sa ne'o dam.
– nu ti'ai inteles veacul, ii spunea si printul Korasoff: fa intotdeauna contrariul a ceea ce se asteapta de la dumneata. iata, pe cinstea mea, singura religie a vremii. nu fii nici nebun, nici afectat, caci atunci s'ar astepta de la dumneata nebunii si purtari afectate, iar principiul nu va mai fi indeplinit.
Julien se acoperi de glorie, intr'o zi, in salonul ducelui de Fitz-Folke, care il poftise la masa. invitatii asteptara cam o ora. felul cum se purta Julien, in mijlocul celor douazeci de persoane care'l asteptasera, e si azi pomenit printre tinerii secretari de ambasada de la Londra. expresia fetei lui fu de nepretuit.
...
– arati de parca ai fi un schimnic! exagerezi principiul seriozitatii pe care ti l'am expus la Londra. mahnirea nu poate fi de bun-gust. trebuie numai sa pari plictisit. daca esti trist, inseamna ca'ti lipseste ceva, ca nu ti'a reusit ceva. asta inseamna sa te arati inferior. daca esti plictisit, dimpotriva, inseamna ca este inferior ceea ce a incercat zadarnic sa'ti placa. da'ti seama odata, dragul meu, cat de grava e greseala!
Julien ii arunca niste bani taranului german, care'i ascultase cu gura cascata.
– bine, spuse printul Korasoff, acum ai aratat gratie si un nobil dispret. foarte bine!
[trad Gellu Naum, 1972]
frumos barbat era ingres!
RăspundețiȘtergereio cu sthendal nu ma prea iubesc, dar...(va rog, onor public, sa pronuntati STENDAL cand aud standal ma ia cu frig).
> io cu sthendal nu ma prea iubesc
RăspundețiȘtergerepai [cum 'ce si dragos] stendhal e omu cu oglinda. cine'i iubeste p'astia? :)
incercati un (ion) stendl
RăspundețiȘtergeresau un (henri) stahl :P
ps da cum, musiu murdoc, nu erai matale ala cu 'axa' stendhal-sartre?!
axa :)
RăspundețiȘtergerepai io'l iubesc p'henri beyle. i do i do i do
@mewsette - nic eu nu ma "iubeam", dar de cand am recitit r&n, imi place sa stau de vorba. :)
RăspundețiȘtergere@murdoc - daca cei cu oglinzile sunt borges si petru cretia, io-i iubesc!
eu respect f mult acest blog pt. puterea autorului( probabil ca iar, tine de genetica, de (auto)educatie si de mediul social de care eu poate n-am avut parte), puterea autorului de a se detasa de probleme marunte si de a impune o decenta si un echilibru stabil atmosferei literate de aici.
RăspundețiȘtergeretrebuie sa-mi recunosc iar inca o mica infrangere, nu l-am citit pe carta( cartarescu) dar zic dinainte ca nu-mi place, pe sthendal nu l-am mai citit integral din liceu , dar aberez cu o superficialitate care ma macina si ma roade pe dinauntru( pe dinafara ies doar niste preconceptii bastarde).
multumesc ca mai am cate un model pozitiv care ma mai trezeste, e mare lucru si e ceva atat de rar in anii astia! ti se face si rusine cand pasesti in varful picioarelor intr-un loc nesufocat de vulgaritate si tupeu.
concluzia: recitesc r si n.
mulţumesc frumos, dragă mewsette pt aprecieri - je suis honoré.
RăspundețiȘtergereşi chiar te rog să reciteşti r&n, chiar dacă are multe banalităţi, face parte din farmecul său - pe scurt, e o carte mare.