heinz kahlau

IN DIESER STADT

Überall sind Steine, wo wir gehn.
Häuser baun wir um uns auf und liegen
hinter Türen, wenn sich Bäume wiegen
mit den Winden, die durch Fernster wehn.

Zwischen uns und Erde sind noch Zimmer,
wo sich Menschen, Tiere, Dinge regen.
Andre Dinge wollen sich gewegen
zwischen uns und diesem Himmel immer.

Nur in deinen Küssen, deinen warmen,
ist die Erde noch mit Gras und Bäumen.
Fluß und Himmel sind in unsren Träumen,
wenn wir uns in dieser Stadt umarmen.

_______________________________

ÎN ACEST ORAŞ

Peste tot, atâtea pietre sunt.
Aşezăm oraşe. Îndărătul
uşilor şedem, când dă omătul,
apăraţi de geamuri, când e vânt.

Şi odăi stau între noi şi lume:
oamnei, animale, lucruri. Nişte
noi şi noi făpturi vor să se mişte
între noi şi ceru-nalt, anume.

Numai în sărutul pătimaş
încă-i iarbă şi sunt ape-albastre,
râu şi ver în visurile noastre,
când ne îmbrăţişăm peste oraş.

traducere de nina cassian, în
heinz kahlau, fluxul lucrurilor, editura univers, bucureşti, 1974, p.35