portretul unui des esseintes englez

of all people in the world, 

the english have the least sense of the beauty of literature (p.166)

portretul lui dorian gray este unul dintre romanele din liceu care mi-au ieşit din minte undeva în vreun colţ alzheimerian. în afara parabolei tabloului, nimic. acum, după lectura romanului lui huysmans - în răspăr -, cel al lui wilde, în afara bijuteriilor de vorbe de duh, nu m-a impresionat chiar deloc.

a, ba nu, stilul. după mine, oscar wilde e cel mai rafinat stilist englez, nu ştiu altul mai bun. de-o simplitate şi eleganţă rară. o fi furat-o şi pe-asta (sic!) tot de la franţuji. şi jos pălăria! pentru onestitatea cu care mărturiseşte că în răspăr îl otrăvise.

enfin, câteva cugetări de-a dreptul tulburătoare:

it is the spectator, and not life, that art really mirrors (p.130) spectatorul, şi nu viaţa, este cu adevărat oglindită în artă.

beauty, real beauty, ends where an intellectual expression begins. (p.132) frumuseţea, adevărata frumuseţe încetează acolo unde începe expresia intelectului.

the mind of the thoroughly well-informed man is a dreadful thing. it is like a brick-à-brack shop, all monsters and dust, with everything priced above its proper value. (p.140) mintea unui om foarte bine informat e un lucru groaznic. e ca un magazin de vechituri, cu monstruozităţi şi praf, unde totul costă mult mai mult decât face. 

to test Reality we must see it on the tight-rope. (p.164) ca să testezi realitatea trebuie s-o vezi mergând pe sârmă

alfred douglas şi oscar wilde

humanity takes itself too seriously. it is the world's original sin. if the caveman had known how to laugh, History have been different. (p.165) umanitatea se ia prea în serios. e păcatul ei original. dacă omul cavernelor ar fi cunoscut râsul, istoria era alta. 

to get back one's youth, one has merely to repeat one's follies. (p.165) ca să te-ntorci la tinereţe, repetă-i nebuniile.

in art, as in politics, les grandpères ont toujours tort. (p.172) în artă, ca şi în politică, bunicii nu au niciodată dreptate.

all that is really demonstrated was that our future would be the same as our past, and that the sin we had done once, and with loathing, we would do many times, and withe joy. (p.180) ceea ce s-a demonstrat e că viitorul va fi la fel ca trecutul, că păcatul ce l-am făcut la început cu silă, îl vom face de multe ori, cu bucurie. 

when we are happy we are always good, but when we are good we are not always happy. (p.196) când suntem fericiţi suntem totdeauna buni, dar când suntem buni nu suntem totdeauna fericiţi. 

we can have in life but one great experience at best, and the secret of life is to reproduce that experience as often as possible. (p.297) nu avem în viaţă decât o singură mare experienţă, şi secretul vieţii stă în repetarea acelei experienţe cât mai des posibil.

the tragedy of old age is not that one is old, but that one is young. (314) tragedia bătrâneţii nu e bătrâneţea, ci tinereţea. 

but a chance tone of colour in a room or a morning sky, a particular perfume that you once loved and that brings subtle memories withn it, a line from a forgotten poem that you had come across again, a cadence from a piece of music that you ceased to play - I tell you Dorian, that is on the things like these our lives depend. (p.314-315)

the books that the world calls immoral are books that show the world is own shame. (p.316) cărţile pe care lumea le numeşte imorale sunt acelea ce arată lumii propria ei ruşine.

oscar wilde, plays, prose writings and poems, alfred knopf, 1991, p.127 - 320

coperta: barbara de wilde & carol devine carson