25 octombrie 2010

sex + comunism = china


sunt destul de intrigat acuma, după ce-am citi cartea. mesajul ei pentru mine a fost acela că, indiferent de câtă aberaţie stă în jur, ea poate fi folosită spre împlinire, chiar şi în aceea a dragostei.

evident că maeştrii prozei chineze nu pot face abstracţie de tradiţia milenară a poveştilor de înţelepciune. aşa că yan lianke se supune. tradiţia (post)modernă occidentală nu poate face abstracţie de poveşti cu sex. aşa că yan lianke se supune din nou. iar el mai ştie că are o datorie de conştiinţă, şi se supune şi acesteia. 
aşa că ce a ieşit este o poveste scrisă minunat despre despre o dragoste nebună cu sex mult şi variat, într-o lume comunistă  ce de n-ar fi nu s-ar povesti.

ordonanţa comandantului impotent dintr-o unitate militară - la fel - e sedus de soţia acestuia. urmează scene tari de sex, revoluţionar-patriotice am putea zice, căci sunt mereu împănate cu discursuri maoiste şi însoţite de sinergia noii orânduiri. se rup chiar de lume, goi puşcă, ca într-un paradis revoluţionar erotic - atât de revoluţionar că ajunge să devină contra-revoluţionar, distrugând efigiile "sacre" ale ordinii de stat.

se luptau în tăcere. ea ataca şi el o împingea, nelăsând-o să câştige nici o palmă de teren. niciodată n-ar fi crezut că ascundea o asemenea energie. vrând să termine o dată pentru totdeauna, a luat-o în braţe, a strâns-o la piept ca pe o pasăre care încearcă să zboare şi a împins-o spre pat, în care a azvârlit-o cu toată furia. în sfârşit, a pus un picior pe capul preşedintelui mao şi l-a sfărâmat scrăşnind din dinţi şi strigând;
- liu lian, eşti o stricată! denunţă-mă! cheamă garda! 
coborând-şi ochii către locul pe care-l aţintea ea cu privirea, şi-a dat seama că lupta în care tocmai se prinseseră i-a redat vârtoşenia sleită în ultimele şase zile şi şase nopţi. (p.139)

dacă veţi crede cumva că vorbesc de sandra brown aici, veţi fi ca acei comunişti chinezi care au acuzat cartea de pornografie şi insulte la adresa lui mao zedong. ar avea dreptate.
dar vorbesc de fapt că romanul e scris cu plăcere şi se citeşte la fel, aflăm multe despre clasa de mijloc chineză a epocii maoiste care voia şi ea să se-nvârtă cumva - şi aş avea şi eu dreptate. de fapt, nu ştii - e ironie sau e credo. 

toarte ca toate, dar până la urmă e o chestiune de amor.

yan lianke, în slujba poporului, editura polirom, iaşi, 2010, traducere de smaragdina bufnă şi ana zavate, 223 pagini

15 comentarii:

  1. vârtoşenie sleită sau nu, mie mi se taie ori de câte ori văd un român scriind «mao zedong» în loc de «mao ţe dun». îmi arată că americanizarea, globalizarea şi internetul prostesc. (hai, «mao tse-tung» încă ar arăta cultură... şi vechime.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Béranger - asa au scris traducatoarele din chineza, ele sunt specialistele....

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragoş, lasă-mă cu traducătoarele, că majoritatea-s proaste ca noaptea.

    Doar aşa se traduce...

    RăspundețiȘtergere
  4. @ beranger auch si pun pariu ca s-au culcat si cu editorul ca sa ajunga in...pozitia pe care o ocupa :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Curios lucru, pe site-ul oficial al reprezentantei diplomatice chineze la Bucuresti, Romania, tovarasul in cauza, Mao, e numit fix asa: Mao Zedong.

    Pentru conformitate, puteti "clicăi acilişa" (sunt neaoş in exprimare, altfel risc sa fiu catalogat "curva proasta fumatoare"):

    http://www.chinaembassy.org.ro/rom/gyzg/cp/t66114.htm

    RăspundețiȘtergere
  6. Curios lucru, nu chinezii stabilesc limba şi ortografia limbii române, ci românii.

    Au existat în timp două grafii OFICIALE recomandate de chinezi. De pildă, potrivit primeia, francezii scriau Pékin. iar românii Peking. Ulterior, s-a recomandat insistent să se scrie Beijing -- iar spaţiul de limbă engleză s-a conformat. Ciudat lucru, şi după 20 de ani mai găseşti francezi care să scrie Pékin, pentru că aşa li se pare lor franţuzeşte.

    Astfel, dacă acum 20-30-40 de ani se scria în româneşte Mao Ţe-Dun (sau Ţedun) şi nu Mao Zedong, respectiv Kim Ir Sen şi nu Kim Il Sung (scuze că aduc în discuţie un coreean), nu cred că este cazul să vină un tâmpit ca "Dan" care să-mi spună cum scrie situl ambasadei chineze -- ăla foloseşte grafia limbii engleze. Dacă în România se zice Londra şi nu London (după cum în Franţa se zice Moscou, nu Moscow, nici Moskva), iaca aşa se zice.

    RăspundețiȘtergere
  7. Asadar chinezii habar n-au sa transcrie in romana numele legendarului Mao, desi sunt capabili sa redacteze un site intreg in limba romana. Ce dobitoci...

    Si analfabetii de la Wikipedia romaneasca le tin isonul!

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Mao_Zedong

    P.S. Rusii scriu "Moscova" pe site-ul ambasadei lor. Dupa cum chinezii scriu "Mao Zedong".

    RăspundețiȘtergere
  8. Fireşte, puţoii cretini ca tine ştiu mai bine istorie. Pesemne că un boşorog mult mai bătrân decât mine a putut scrie în altă pagină Wikipedia: "Mao Zedong (Mao Țe-Dun)". Da, Mao Țe-Dun este grafia veche, dar cine PLM mă obligă să scriu fix cum vor acum chinezii să scriu?

    După cum am mai spus, boule, Le Monde scrie şi astăzi Mao Tse Tung, deşi grafia oficială chineză este Mao Zedong pentru toată lumea -- şi Wikipedia franceză zice Mao Zedong, dar naţia franceză nu e formată din idioţi ca dumneata.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Béranger; @Dan - eu zic ca se scrie "dictator nenorocit".

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt traducatoare(nefumatoare, neproasta, nemodesta) si cunosc limba chineza. Domnule Déranger (Hait! Eroare freudiana...), observ ca judecati o optiune de traducere, desi este evident ca nu sunteti traducator. Chiar daca in cazul Marelui Carmaci Galben ne este, intr-adevar, familiara grafia pe care o sustineti, ati omis faptul ca in carte mai exista si alte nume (de persoane si de locuri) necunoscute cititorului roman. Ar fi fost absurd sa fie romanizate si ele, asa incat traducatoarele au folosit o varianta unica - cea conforma transcrierii fonetice oficiale a limbii chineze. Permiteti-mi sa va sugerez sa "vi se taie" dupa un pic de chibzuiala...

    RăspundețiȘtergere
  11. Odalina, GREŞEŞTI.

    Dacă într-o carte se vorbeşte de London, Birmingham, Edinborough, în traducerea românească se va face vorbire de *Londra*, Birmingham, Edinborough.

    Tot aşa şi cu Mao Ţe-dun şi Kim Ir Sen -- restul chinezilor şi coreenilor nu au grafii cunoscute de decenii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Este vorba aici despre doua lucruri: (1) corectitudinea ortografierii unui nume si (2) obisnuinta de a-l vedea ortografiat intr-un anume fel.

    Daca vorbim despre Londra, forma din limba romana a aparut din ignoranta: un necunoscator al limbii engleze l-a preluat din limba franceza si toata lumea s-a luat dupa el, pana cand nimeni nu a mai simtit nevoia sa corecteze eroarea initiala. Daca vi se pare corecta grafia "Londra" ar trebui sa vi se para corect si "Le Cheir" in loc de Cairo - mecanismul de preluare este exact acelasi. Si, intrucat vad ca refuzati cu indignare jugul grafiei engleze, probabil ca dumneavoastra scrieti Şicago, Uaşinton, Niu Iorc. Asta ar dovedi ca sunteti consecvent.

    In privinta lui Mao, la destul de putina vreme dupa ce numele lui a ajuns pana la noi a aparut transcrierea oficiala a limbii chineze, pinyin (1958), asa incat forma initiala s-a perpetuat din pura ignoranta si neglijare a corecturii cuvenite. Numai faptul ca asa scriau parintii si bunicii mei un nume nu ma poate sili sa ignor informatiile de care dispun eu pentru a-l scrie corect. Doar atunci cand eroarea provine de la stra-stra-stra...stra-bunici suntem siliti de uzanta sa folosim forme pe care le percepem ca eronate.

    RăspundețiȘtergere
  13. Odalina, eşti căpoasă până la d-zeu. Explică-mi, rogu-te, de ce Le Monde şi 90% din francezi continuă să scrie Pékin, ca în secolele 17-18, deşi forma pinyin corectă este Beijing. Aud?

    Fireşte că e corect să scriem Londra şi nu London, Belgrad şi nu Beograd, Moscova şi nu Moskva. Dar nu, nu scriem Noul Orleans, că nu suntem nici francezi, nici spanioli, nu traducem orice.

    Este vorba de UZAJ.

    Chestiile cu Şicago et al arată rea-voinţă din partea dumitale/ Adieu, mamzelle. Pe vremuri se învăţau mai multe bune manere la Litere.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Béranger & @odalina - se vede că şi numele lui mao (putem să-i spunem doar atât şi ştim cine e) învrăjbeşte intelectualii...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...