14 aprilie 2011

buzunarele găurite ale culturii

recentul pseudo-scandal cu manuscrisele cioraniene mă face să mă-ntreb felul în care privim noi, românii, cultura: cred că mentalul colectiv are săpată ideea că domeniul culturii ţine cumva de domeniul imaterialului, al sferelor celeste, al transcendenţei, unde banii sunt blasfemie curată. 

cine ştie, poate şi religia are vreun rol pe-aici. sau poate imaginea scârboasă cultivată de comunişti a intelectualului proletar care, între-o şaibă şi-un şurub, mai recită in când în când câte-o poezea "pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, unde pătrunde ziua printre fereşti murdare". creatorul este sărac lipit, şi, ascuns de lume, şade şi trudeşte tuşind tuberculos la acea Creaţie cu C mare.
doar gloria postumă contează. iar cărţile, tablourile, sculpturile, bucăţile muzicale sunt bunuri de oferit moca întregului popor. cu poporul, pentru popor. 
intelectualul? un slujbaş pro bono

cum? vreun scriitor face bani din cărţi? ptiu! de-a dreptul imoral!
cărtărescu ia bani din de ce iubim femeile
patapievici ia bani din omu' recent
dan lungu şi-a făcut casă din banii cărţilor traduse?
vai! dar e total indecent! 
au ajuns scriitorii să se-mbogăţească? ah! oh!

traducătoarea de elită antoaneta ralian povesteşte aici un malentendu privind plata reeditării unei traduceri de-a domniei sale de către editura litera. cum cecul are un zero în plus faţă de ceea ce a primit iniţial pentru traducere din partea editurii polirom, dumneaei, ingenuu, refuză zeroul. unii au considerat-o eroină, alţii, fraieră. eu cred că distinsa doamnă a fost victima unei mentalităţi păguboase. că sărăcia - mai ales la un intelectual - oferă nobleţe. oare câţi oameni cunoaşteţi care achită ratele cu nobleţe?

orice produs cultural este un produs, pe o piaţă. iar produsul trebuie să aducă bani. atât creatorului, cât şi celor implicaţi în completarea procesului: în cazul cărţii, redactorul, editura, reţelele de desfacere etc. - este legea oricărui produs într-o economie de piaţă. 

dacă cioran a ales sărăcia, de ce ruda lui, moştenitoarea manuscriselor, trebuie să facă la fel? să stea şi ea săracă? să le fi dat pe degeaba poporului? dacă piaţa manuscriselor socotea că hârtiile aveau valoare, de ce să nu le vândă? doar nu le furase, le deţinea prin moştenire. 
dacă traducerea doamnei ralian era evaluată la un preţ cu un zero în plus, de ce trebuia să renunţe la bani? 

dintr-o mentalitate păguboasă, patronii editurilor nu plătesc autorii cât ar merita, dintr-o mentalitate păguboasă sunt scârţari cu traducătorii, cu redactorii şi trag grosul încasărilor pe turta lor. dintr-o mentalitate păguboasă şefii sunt opaci la dobândirea de abilităţi antreprenoriale. contează mai mult relaţiile pe care le au, partipriurile şi simpatiile faţă de semenii culţi umanistic dar profund inculţi economic.

în vremea asta, epigonii culturii noastre plescăie de poftă şi bârfesc, neînţelegând cum de dan brown, j.k. rowling - ca să rămân la cărţi - învârt milioane. 
păi, în vreme ce ăia fac afaceri, ai noştri... chiar, ce fac ai noştri?

ps. după cum s-a văzut, nu intră în discuţie valoarea artistică a produsului cultural, ci doar cea economică.

10 comentarii:

  1. Pe mine nu are de ce sa ma deranjeze ca H.R Patapievici, de pilda, castiga bani din cartile lui atata vreme cat gaseste pe cineva sa i le publice (pe bani privati) si se gasesc cititori dispusi sa dea bani pe cartile respective.

    Daca ma deranjeaza ceva e faptul ca respectivul ins e platit cu bani grei de la buget, e functionar public, iar el se implica in jocurile politice ale zilei, evident de partea cui trebuie. Asta ca sa nu mai discutam aici modul in care ICR aloca bani (foarte multi) pe saracia asta unor amici politici (tot ai cui trebuie) sau pentru proiecte mai mult decat discutabile.

    RăspundețiȘtergere
  2. In ce-i priveste pe scriitori, total de acord cu tine. In general ma enerveaza mentalitatea care cere dezinteresare materiala de la altii

    Totusi in cazul Eleonorei Cioran situatia e un pic diferita, ea nefiind scriitor, nici macar sotie de scriitor, ci doar cumnata; ma indoiesc ca l-a cunoscut prea bine pe Cioran (de care o despartea cortina de fier) si nu stiu cat a inteles din opera lui; in plus, faptul ca a pretins ca i s-au "furat" manuscrisele pe care de fapt incasase 36.000 EUR arata o mare lipsa de onestitate...

    RăspundețiȘtergere
  3. astea-s argumente supreme: nu e nici macar sotie de scriitor & nu l-a cunoscut pe cioran

    loool

    iiisuse, alooo
    aaa-lo, aaa-lo

    nu pot sa cred ca citesc asa ceva

    adica daca nu ti-ai cunoscut strabunica pe care o mostenesti sau daca nu esti librar sau sot de librareasa, n-ai voie sa te atingi de biblioteca (nu mai zic sa vinzi cartile)

    incredibil!

    (de mult n-am mai scris cuvantul asta)

    RăspundețiȘtergere
  4. "patronii editurilor nu plătesc autorii cât ar merita". Și cît ar merita, domnule Butuzea? Eu știu că scriitorul semnează un contract cu editorul. Dacă semnează să nu ia nici un ban sau nu semnează nici un contract, ar trebui să nu se plîngă. Dacă semnează un contract normal, atunci acolo e prevăzut un procent din prețul de copertă care-i revine autorului pentru fiecare exemplar vîndut. Chestia ASTA trebuie s-o respecte editorul. Iar dacă o respectă, atunci scriitorul primește fix cît merită. După vînzări.
    "dan brown, j.k. rowling (...) învârt milioane. păi, în vreme ce ăia fac afaceri, ai noştri... chiar, ce fac ai noştri?" Ăia nu fac afaceri, ăia vînd milioane de exemplare. În timp ce ai noștri... chiar așa, cît vînd ai noștri? Că banii se iau în funcție de vînzări.

    RăspundețiȘtergere
  5. mulliganoglu: hold your horses, ca lui dragos nu ii place flame-ul si are obiceiul sa stearga posturile agresive - ori din reactia ta deplasata e evident ca tu ai ceva de impartit cu mine din alta parte.

    Cat despre Eleonora Cioran, daca avea dreptul sau nu sa vanda manuscrisele alea (nu "carti", manuscrise !) depinde de niste date pe care nu le detin, de dispozitile testamentare ale lui Cioran si ale fratelui sau, peste care nu ar avea dreptul sa treaca numai pe motivul ca poate, ca manuscrisele au ajuns pe mana ei. Acum eu nu stiu care e adevarul, ca ea zice intr-un fel si altii in alt fel. Ce stiu sigur e ca ea e o mare mincinoasa, ca a pretins ca i s-au furat manuscrisele pe care de fapt primise suma de 36.000 eur, suma enorma pentru o babuta din Sibiu; dar cum mincinosii nu mint chiar tot timpul (decat in problemele de logica), nu stiu sigur daca in legatura cu dispozitiile testamentare ale celor doi frati Cioran minte sau spune adevarul; stiu doar ca e perfect capabila sa minta, atunci cand o cere interesul ei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Micawber - din fericire, discutia nu era despre patapievici. cat despre interventia politicului in cultura, da.

    @A reader - ma bucur ca esti de acord. eu nu discut despre caracterul doamnei cioran, ci despre faptul ca, indiferent ce caracter ar avea, e indreptatita sa ceara bani pe manuscrise.

    @mulliganoglu - sa nu exageram, sa ne mentinem un discurs rezonabil. multumesc.

    @michael - din pacate, contractul e expresia vointei partilor, iar de multe ori autorul zice mersi ca e publicat. iar editorul profita. mie mi se pare teribil de mic procentul de 5 - 10% din valoarea cartii, cum se obisnuieste pe la noi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Contractele pe care le facem cu autorii străini tot pe la 7 - 10% se mișcă. Ei mai beneficiază și de avans, e drept, deci sînt siguri că ceva-ceva tot iau. Deci procentele sînt cam aceleași, toată problema stă în numărul de exemplare vîndute. Și e și problema autorului, și a aeditorului (care, dacă nu vinde un anumit număr de exemplare, nu și-a scos nici banii investiți).

    RăspundețiȘtergere
  9. nu prea inteleg ce inseamna discurs rezonabil. tre' sa contina caracterizari de genul "mare mincinoasa", "babuta din Sibiu"? si aberatii de genul ca te poti bucura de mostenirea unor manuscrise numai daca esti scriitor?

    daca asta inseamna discurs rezonabil, nu ma voi incadra in vecii vecilor. pare rau. orvoar!

    RăspundețiȘtergere
  10. @ dragos c.

    Aveti dreptate, discutia nu era despre H. R. Patapievici (nu stiu de ce acest lucru ar fi trebuit sa fie "din fericire", asa cum ziceti dvs.). Nu facusem decat sa dau cazul Patapievici drept exemplu relevant pentru o rea intocmire a treburilor pecuniare in cultura (de aceea am si scris "de pilda"). Si dvs. ii folosiserati numele tot in scop de ilustrare, asa ca m-am gandit ca am voie s-o fac si eu, din pozitia de comentator al postarii principale.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...