miracolele darwinismului

după cartea neurologului antonio damasio şi după cea a sexologului jared diamond, m-am gândit să mă mai pun la punct cu câteva teorii ştiinţifice din secolul trecut, deşi ştiu că nu mulţi au astfel de curiozităţi.

autorul cărţii de faţă este o somitate în lumea ştiinţifică biologică, ca darwinist notoriu. şi scrie această carte cu pasiune şi credinţă nestrămutată în adevărul selecţiei naturale. este polemic cu anti-evoluţioniştii şi, pe lângă demonstraţii în contra creaţioniştilor, catastrofiştilor, saltaţioniştilor, puctuaţioniştilor, lamarckiştilor  şi mutaţioniştilor - incredibil! - face analogii uimitoare cu lumea calculatoarelor. ba chiar şi creează un program de creaţie a "vieţii" artificiale după regulile naturale (se descarcă de aici).

am reţinut câteva principii ale darwinismului, pe care nu mai ştiu dacă le-am învăţat la şcoală sau nu, dar care acum m-au cam pus pe gânduri:

• procesul de selecţie naturală (metaforic intitualt ceasornicarul orb) nu are în vedere nici un scop (pe termen lung)
• oamenii nu au o idee intuitivă asupra imensităţii timpului disponibil pentru transformarea evolutivă, de accea nu pot înţelege uşor procesele acesteia
• evoluţia s-a făcut prin paşi cumulativi, mici, (nu prin salturi mari) prin selecţia dată de supravieţuirea exemplarelor puternice
• evoluţia se face prin dezvoltarea embrionară datorită mutaţiilor genelor care o controlează (o mutaţie se face aprox. la 1 milion de generaţii)
• dacă un proiect e suficient de bun pentru a evolua 1 dată, acelaşi principiu de proiectare e suficient de bun pentru a evolua de 2 ori, din puncte de plecare diferite, în diferite părţi ale lumii animale. (p.121)
• evoluţia e constructivă

alături de aceste principii ale evoluţionismului, richard dawkins explică multe teorii legate de genetică, despre apariţia vieţii organice din viaţa anroganică (cap. 6) şi adesea m-am poticnit în lectură, din cauza dificultăţilor de înţelegere.

m-au dat pe spate niscaiva exemple din lumea vie, de care auzisem întâmplător sau n-auzisem chiar deloc (deşi am făcut un liceu de chimie-biologie). spicuiesc:

• liliecii au elaborat tehnica ecolocaţiei şi a emisiei/recepţiei cu milioane de ani înainte ca strămoşii noştri să coboare din copaci.
• deplasarea doppler - apare când sursa şi receptorul se mişcă unul în raport cu celălalt
• creierul e un calculator de 10 "giganeuroni"
• o celulă are capacitatea de a stoca informaţie astfel încât ar încăpea  enciclopedia britanică de 3-4 ori (p.146)
• vacile şi mazărea au o genă identică (histona H4) care presupune un existenţa unui strămoş comun de 1-2 milioane de ani
• organismele există pentru perpetuarea ADN şi nu invers (sunt "cutii")
• organismele se împart în două: bacterii şi eucariote
• genele acţionează pentru propria lor propagare în fondul comun de gene al speciei
• noi şi cimpanzeii avem în comun 99% din gene.
• preferinţa femelelor pentru penisurile lungi e "oprită" de selecţia utilitară (bărbatul s-ar împiedica) :)

în fine, cartea este inteligentă, bine structurată şi se citeşte cu plăcere, deşi încet. este o lectură excelentă pentru timpul liber, mai ales că nu e obligatorie pentru şcoală. :)

ca mod de înţelegere a lumii, evoluţionismul darwinist are mult firesc şi bun simţ. cel puţin, din cartea lui dawkins.

ps. a nu se începe cu chestii religioase, vă rog!

richard dawkins, ceasornicarul orb (the blind watchmaker), editura humanitas, bucureşti, 2009, traducere de simona mudava, 398 de pagini

coperta (frumoasă) de andrei gamarţ

varianta în engleză a cărţii poate fi descărcată de aici.
o conferinţă (titrată) ted a autorului aici.

a mai scris sorin lavric aici.