15 iulie 2011

povestea teroristei cititoare

pentru că zen, ultimul jurnal al lui cărtărescu aminteşte (şi) de întâlnirea scriitorului cu autoarea blogului terorism de cititoare, într-o zi, pe o terasă din b-dul ana ipătescu, mi s-a făcut brusc poftă să scriu câte ceva despre blogul ei, acum că emoţiile de-acum 2 ani ale "scandalului" prilejuit de închiderea lui - cred eu - s-au mai răcit.
mai ales că sunt persoane care colindă acum pe net şi nu ştiu, probabil, cine este terorista.



autoarea îşi deschide blogul în mai 2006, unde începe, sub pseudonimul luciat, să scrie despre cărţile care-i plac, dar şi despre celelalte, care nu. se apleacă cu inocenţă asupra fiecărei cărţi, fie că e scrisă de teo bobe, georges simenon, murakami sau benoit duteurtre. fie că e vorba despre o carte de povestiri, de versuri sau roman.
ei bine, această inocenţă de admirat nu poate să nu fie imediat remarcată de cititorii de bloguri şi de cărţi, refractari la limbajul aspru, livesc şi „profesionist” al criticii literare, aceasta din urmă aplecată mai mult spre orgolii meschine şi partipriuri, decât spre lectură.

mai ales că în această perioadă, românii descoperă farmecele blogului, chiar şi intelectualii scorţoşi care găsesc aici o lume altfel, populată de pseudonime, îndrăzneli, "libertate", chiar dacă şi iresponsabilitate. sub un pseudonim, poţi spune orice despre orice.
tot în această perioadă, polirom pune în mâna cititorilor români romane scrise de tineri autori români, ignoraţi până acum în favoarea celor străini traduşi. opiniile sincere ale blogăriţei despre unele din ele nu au cum să nu fie observate, de autorii înşişi inclusiv. mulţi dintre ei se găsesc practic, pentru prima dată, faţă-n faţă cu părerea sinceră a cititorilor.
cine citeşte blogul, nu poate să nu admire dragostea de carte a blogăriţei, dragoste resimţită cu fiecare lectură a peste trei sute de cărţi, dragoste transmisă mai departe şi altora - eu însumi iau hotărârea de-a-mi deschide acest blog doar pentru-a "publica" un alt punct de vedere decât cel al "teroristei".


mulţi se lipesc de blog şi se bucură să fie băgaţi în seamă de apriga blogăriţă. scrie des şi citeşte mult. ştiu autori care-şi dau pe mess cum că olala, le este comentată cartea de teroristă. ştiu editori care se bucură că vânzările online cresc odată cu recenziile de pe blogurile livreşti, al căror lider e ea.
e un fapt: în blogosfera noastră de-nceput, iată, apare un blog care scrie despre cărţi, unde e promovată Cartea şi Lectura. şi care mai are şi succes. pare-se şi niscaiva autoritate.

dar valul de admiratori atrage şi valuri de retractori. apare reacţiunea. e de-ajuns să greşeşti ceva în vreun comentariu, că eşti amendat imediat pentru ignoranţă. cu multă satisfacţie pentru cel ce amendează superior, cu multă ranchiună pentru cel ce e amendat.

în blogosferă, pseudonimele nu iartă. şi, tot în blogosferă, investiţia emoţională e exponenţială. pare că e partea fiecăruia de idealism, partea fiecăruia ascunsă - mister hyde, cum îmi spunea un regretat amic.
aşa că e de-ajuns ca cineva să fie călcat pe coadă şi, dacă vrea, poate nutri planuri de răzbunare. ceea ce acel cineva şi face: pastişe, pamflete şi detectivisme pe blogul său dar şi "atacuri" pe ale altora. terorista devine pentru el o obsesie nutrită încet şi persuasiv. alimentează, pesemne, o frustrare de inferioritate. iar dacă obsesia întâlneşte şi o personalitate culturală orgolioasă şi dornică de conflict ludic, se coace de-o "conspiraţie".

momentul culminant. pe blogul său, cineva-ul jignit afirmă că ştie cine e omul dincolo de pseudonim: soţia unui scriitor lăudat la un moment dat pe celebrul blog. incongnitoul devine cunoscut, călcîiul lui ahile sângerează. personalitatea culturală orgolioasă şi dornică de conflict ludic se alătură repede să culeagă "laurii". iar autoarea blogului "incriminat" ce face? anunţă retragerea.

investiţia emoţională e imensă:
pe de-o parte, din partea teroristei - bucuria cu care scrie şi vorbeşte cu ceilalţi despre cărţi se transformă brusc în regret şi dezamăgire cruntă. pe de-o parte, din partea emulilor, ceilalţi blogări, scriitori sau simpli cititori anonimi - se înfurie că îşi pierd liderul şi nu pot face nimic, s-au implicat mult (chiar şi pasiv) până acum.
pe de altă parte, cei doi savurează victoria. poate nu le vine să creadă - a fost chiar aşa uşor?

rezultatul practic? nici unul.
după dispariţia blogului terorism de cititoare, "moda" blogurilor livreşti se stinge încet. unii poate nu vor să împărtăşească aceeaşi soartă. nu au tupeu să lupte. emulii care au bloguri scriu mai rar, dacă nu-şi abandonează blogurile. chiar acum când scriu, acel cineva continuă cu blogul său, scrie pamflete despre politică şi fragmente scurte din romanul propriu. momentul său de "glorie" a trecut. poate nici nu-şi dă seama. personalitatea culturală orgolioasă şi dornică de conflict ludic nu mai e printre noi decât cu spiritul. "lupta" contra teroristei n-a fost decât o joacă virtuală.

cu siguranţă, terorista cea reală continuă să citească cu aceeaşi plăcere cărţi. probabil că mai citeşte şi bloguri. are şi cont de facebook şi, din când în când, îşi mai curăţă blogroll-ul, în funcţie de vechile sau noile simpatii. rămânem fiecare cu nostalgia: ce epocă frumoasă pentru cititorii de cărţi, ce epocă frumoasă pentru blogării livreşti, ce epocă frumoasă pentru acei autori recenzaţi!

m-am întâlnit cu multe persoane care ştiu cine e terorista, dar nu vreau nici acum să aflu. nu c-ar fi fost o mare miză, însă aş strica unul din farmecele atât de contingente ale blogosferei româneşti.

28 de comentarii:

  1. dragos, pe cuvant daca intelg rostul articolului astuia...
    daca blogul tau ar fi un broadsheet, tocmai ai publicat pe prima pagina o poza cu monica colombeanu goala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si cand scriam eu de terorista pe blogul meu vechi, tu imi reprosai ca nu scriu despre carti...

    Acum "acel cineva" o sa te ia pe tine in vizor, sa-ti dedice si tie o serie de "pastise" si "pamflete" in stiulul lui.

    Mie nu mi se pare ca <<"moda" blogurilor livreşti se stinge încet.>> E drept ca unii au rarit-o sau au renuntat de tot, dar altii - ex: tu, capricorn, Micawber... - sunteti cat se poate de alive and kicking; iar dintre cei care s-au lasat, unii au revenit (ex: Cinabru). Poate ca intr-o zi revine si terorista...

    Pentru cei mai noi, carora poate li se pare ca dragos a fost prea criptic - daca sunteti curiosi, gasiti povestea detaliata
    aici. (sper ca nu e cu suparare pt reclama, fiind un post cat se poate de informativ)

    Dar ce anume scria Cartarescu despre luciat ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Binevenit excursul tău. Unii, mulţi, destui, ca mine, care au venit,,după glaciaţiune'',deci nu...existau în acea ,,vreme a dinozaurilor'', află istoria.

    1. ,,Noi''( noii) nu suntem partizani, astfel. Nu ştim ce-a fost exact şi nici nu contează. Personal, aleg să frecventez anume bloguri după TEXTELE de pe ele, nu după CINE LE ŢINE.:)

    2. Nu, nu fac din blogul meu o ,,opera omnia''. Îl închid mâine şi fac altul mai bun, sau fac altceva.:) Pentru mine e bun cum e, e făcut fără ambiţii. De ce spun asta? Pentru că viaţa nu-i pe blog, viaţa-i în altă parte! Scriu sincer, onest, îndrăzneţ( sper) dar nu îl idealizez.( vorbesc strict de ce fac eu ca,,bloggeriţă''). Îi stimez pe cei care fac mai mult, desigur. Şi nu proclam modelul meu nonşalant ca bun, Doamne fereşte. Asta sunt.)

    RăspundețiȘtergere
  4. @YukiAme - rostul articolului / povestii tine de cateva invataminte - emitionalitatea puternica de pe blog care bate de departe rationalul, dorintele meschine de razbunare pana la obsesie pentru mize marunte, tantarul facut armasar etc.

    @A Reader - tu scriai numai de terorista. :) iti dau partial dreptate cu blogurile livresti, cu cateva bloguri nu se face primavara.

    @eva - daca sunt de acord cu punctul 1, nu sunt cu cel de-al doilea. eu cred ca viata este SI pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  5. dragoş, în forma echilibrat masculină în care mi-o spui , nici vorbă să mă supăr.:) Cred în continuare că nu e pe blog( viaţa adevărată).:) Dar dacă îţi pasă de idee cu adevărat, fă o postare ca să-mi arăţi de ce viaţa e ŞI pe blog.

    Nu!, viaţa e mai intensă decât blogul.:)

    Dar nu polemizez, nici nu vreau să conving despre ce SIMT eu că este blogul. Şi adaug: îmi scriu blogul cinstit, emoţional, sincer, nu duplicitar, însă nu mă veţi regăsi completă în el. E doar o bucată din ce sunt. Pot oricând s-o amputez(,,bucata''). Supravieţuiesc deplin cu ...restul...

    RăspundețiȘtergere
  6. @eva - hai sa polemizam :) e o tema pe care eu am discutat-o.
    evident, blogul e un instrument, de care te poti dispensa oricand, evident, nu e ceva esential. insa, cu acest instrument poti lua contact cu altii si cu ideile altora, poti gasi alte perspective. cum bine ai spus, acopera o bucata din ceea ce esti.

    RăspundețiȘtergere
  7. ...hm, păi poate o s-o facem, atunci...:)

    Idei noi? Dar există atâta literatură niciodată posibil a fi citită într-o viaţă de om.

    Oameni noi, originali? Da, nişte fiinţe pixelice( nu toţi sunt oneşti ca persoanele de faţă, să nu uităm...)

    Şi totuşi, da. Blogul e un instrument, depinde cum e mânuit şi în ce scopuri. Da, în asta stă forţa şi vulnerabilitatea lui şi a posesorului.

    Există bloguri fade, unele dezgustătoare, există bloguri polemice( destule) şi bloguri ,,polenice''( câteva)( polen de idei interesante, sic!). Al tău sigur e polenic, cea mai bună variantă.:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragoş
    Este, în mod cert, o mare măgărie, iar asocierea lui alş cu acel agramat penibil, rămîne o mare necunoscută. Să fi gîndit ceva de genul: "dacă un blog e bun, atunci toate sunt bune, iar dacă un blog e prost, atunci toate sunt proaste?" Încă am probleme mari de a-i rumega/înţelege atitudinea, mai cu seamă că a respins, din pricina asta, oameni de un calibru de o mie de ori mai bun, bloguri infinit mai oneste şi mai profesioniste, scrise cu mare dragoste de carte. Mă refer la Caligraf, cu care am avut eu micul meu meci, dar asta e altă poveste.
    Toţi ne enervăm, la un moment dat, avem toane, ţîfne, greşim, dar să-ţi faci din asta o cauză şi să laşi o astfel de ţîfnă să pună stăpînire pe TOT, mi se pare inacceptabil. În fine, trist pentru alş, trist şi pentru noi că terorista a renunţat. Nici eu nu cred că terorista se simte mai puţin bine în pielea ei, doar că tace molcom, ca iedul în sobă.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai spus ca intre luciat si isuciu ai ales cartea. Nu crezi ca acum nu procedezi deloc fair ?

    RăspundețiȘtergere
  10. Biancas:
    Pe tine cu ce te-a jignit acel asociat “agramat penibil” al lui alş ?

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  16. evolutia comentariilor la această postare este, din pacate, reprezentativă pentru mecanismele care au dus la declinul multor bloguri livresti, inclusiv al teroristei.

    RăspundețiȘtergere
  17. Dragoş, ai scris un articol plin de inimă şi minte...şi uite unde au ajuns comentatorii ! Asta e imaginea României şi a românilor, în toate domeniile, de sus până jos...
    D'aia îmi place mie să povestesc scrierile celor din alte vremuri, morţii nu sar în sus la orice vorbă şi nu stârnesc atâtea pasiuni mărunte. În plus, valoarea se confirmă cu trecerea timpului, ca la vinuri ! :D

    RăspundețiȘtergere
  18. @biancas - da, bine spus, cum ţîfna pune stapanire pe tot. macar dac-ar fi fost vorba de pasiune.

    @mofturi de ochelarist - life is unfair.

    @devoratorul de carti - unfortunately :(

    @Zina - eu n-as generaliza.

    RăspundețiȘtergere
  19. Dragos
    :-)) Am crezut ca vei lasa comentariile, de dragul spiritului care a animat toata povestea, desi, intr-adevar, e inutil sa o iei de coada.
    Bizar mi se pare mie ca unii, la distanta de ani de zile, inca isi fac o viata din asta. Nda. Ce sa-i faci.

    RăspundețiȘtergere
  20. Dragos:

    Don’t blame life. SOME people are unfair!

    RăspundețiȘtergere
  21. Mie imi placea Terorista, din multe motive. Nu trebuie sa fii tot timpul de acord cu cineva ca sa iti placa, si poate cu unele carti am vazut lucrurile diferit. Asa ca mi-a placut foarte rau ca a renuntat, desi nu pot spune ca nu o inteleg. Uneori se merge prea departe.

    Atunci destule persoane mi-au reprosat, voalat sau direct, ca nu am luat partea vreunei tabere si am incercat sa ma mentin la mijloc. Poate am gresit, nu stiu, si a trecut destula vreme.

    Sunt unul dintre cei inspirati/motivati atunci de Terorista sa isi faca un blog, in principal despre carti. Mai bun sau mai rau, asta e alta discutie. Si acum se intampla, destul de des, sa recitesc ce scria atunci. Si acum imi place.

    RăspundețiȘtergere
  22. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  23. cunosc oameni care , fara s-o fi cunoscut , au aparat-o pana in panzele albe . cu tot partizanatul ei pentru o parte a " literatilor " de azi . nu asta e important . ci faptul ca indivizii inca mai au o doza de inocenta , nu vreau s-o numesc naivitate , care-i determina sa aprecieze Povestea . cata vreme se intampla asta , literatura merge mai departe .

    RăspundețiȘtergere
  24. a mai constatat cineva că, indiferent de natura unui blog, scrierile care inspiră feşteleală colectează cele mai multe comentarii? - asta spune ceva despre natura umană, nu?

    RăspundețiȘtergere
  25. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  26. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  27. Cum era de asteptat, l-ai starnit pe isuciu, a revenit la tema lui favorita si "de trei zile-ncoace / gura nu-i mai tace".

    Dar cu postul de azi si-a cam dat autogol, pentru ca, mutatis mutandis:

    - Mai nasol e că mulţi sunt înnebuniţi după
    terorista asta! zise isuciu.

    - Le place, spuse bruneta.

    - Mie nu-mi place. [...]

    - Dar e o întreagă lume bună care
    -o admiră pe terorista asta !

    - Ce lume ?

    - Scriitori,
    critici literari, universitari de la Litere: Mircea Cartarescu, Paul Cernat, Radu Pavel Gheo, Adela Greceanu, Florin Iaru, Mihai Iovanel, Mircea Mihaies, Cezar Paul-Badescu, Costi Rogozanu, Simona Sora, Cecilia Stefanescu, Mihaela Ursa...

    - Treaba lor. E mai important ce-mi place mie.

    - Dar cine stabileşte valoarea ?

    - Eu.

    - Şi dacă alţii spun altceva ?

    - Eu trăiesc cu părerea mea. Nu cu părerile altora.

    - Dar alţii pot fi mai deştepţi decât tine !

    - Aici greşeşti. Mai deştept decât mine nu e nimeni !

    Discuţia a continuat cam în acelaşi fel.
    Ani de zile...

    RăspundețiȘtergere
  28. Eu m-am bucurat că mi-ai amintit prin articolul acesta :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...