1. fiind un autor finlandez, nu se putea ca acest roman să nu aibă acel farmec poetic al saga-urilor nordice. mie, de pildă, mi-a amintit de povestea lui gösta berling de selma lagerlöf (care e suedeză, nu norvegiană). propoziţii scurte, în care verbele sunt vedete, dau o mare alerteţe - un fragment al cărţii îl puteţi citi pe liternet aici. întâmplările sunt structurate pe capitole, ele însele pot fi citite ca povestiri scurte, pe câteva pagini.
2. romanul este despre libertatea unui om care dă la dracu "cariera" de intelectual şi căsnicia şi alege aventura. să scapi o vacă din mlaştină, să urmăreşti un urs, să stingi un incendiu, să bei vârtos, să pescuieşti oriunde - o listă lungă de fapte care, în ochii societăţii sunt socotite toate contravenţii şi infracţiuni - iată libertatea pe care o propune arto paasilinna. e-adevărat, nu-i deloc uşor, şi ne-o demonstrează în fiecare capitol.
până la urmă, pe mine m-a convins că un an sabatic în natură merită, că orice bărbat trebuie să treacă prin asta. din propria ecperienţă a autorului, cică.
3. mie personajul care mi-a plăcut cel mai mult a fost iepurele. pe care vatanen, aventurierul intelectual, îl întâlneşte întâmplător şi-l ia cu el în toate peregrinările, (inclusiv la închisoare), obişnuindu-l să facă faţă cu curaj tuturor vitejiilor.
o carte superrecomandată pentru vacanţă.
până la urmă, pe mine m-a convins că un an sabatic în natură merită, că orice bărbat trebuie să treacă prin asta. din propria ecperienţă a autorului, cică.
3. mie personajul care mi-a plăcut cel mai mult a fost iepurele. pe care vatanen, aventurierul intelectual, îl întâlneşte întâmplător şi-l ia cu el în toate peregrinările, (inclusiv la închisoare), obişnuindu-l să facă faţă cu curaj tuturor vitejiilor.
o carte superrecomandată pentru vacanţă.
arto paasilinna, anul iepurelui (jäniksen vuosi), editura humanitas, bucureşti, 2010, traducere de teodor palic, 179 de paginicoperta de angela rotaru
știu, știu, sunt off topic.
RăspundețiȘtergerecele de mai jos,
n-au vreo legătură cu a. paasilinna
(era să scriu, cu a. plastilina)dar,
mă uit,
întotdeauna mă uit,
cu jind, în colțul drept,
de sus,
unde-apar niște chestii poetice dumnezeiești,
inventate de m. ivănescu,
al nostru,
chestii de nobel sau chiar mai presus,
decât nobelul,
când își șterge domnia-sa, tacticos,
ochelarii reali
și personali,
ca să reinventeze realitatea asta mioapă!
Dinu D. Nica
@Dinu D. Nica - credeam ca n-a remarcat nimeni :)
RăspundețiȘtergerepai, mai da-o-n ma-sa de corectitudine politica! :)
RăspundețiȘtergereNu am citit Anul iepurelui, o amân de la an la an... Am căutat pe blogul tău și văd că nu ai ajuns și la cealaltă carte a lui Paasilinna, Morarul care urla la lună. Mie mi-a plăcut mult, ți-o recomand (am o recenzie scurtă în engleză, dar mai degrabă citesc romanul încă o dată decât să o traduc, he he).
RăspundețiȘtergere